Dor de Vama
A fost o perioada ploioasa, interesanta vreme dar parca dupa 2-3 zile de mers prin orasul inundat nu mai aveam chef de nimic.
Am asteptat cu sufletul la gura sosirea week-end-ului si parca nu mai venea.
Pe masura ce se apropia ziua de vineri eram tot mai nerabdatori si curiosi, oare cum va fi vremea in week-end?
Pana la urma am renuntat la speranta unei zile insorite si am decis, fie ce o fi noi plecam in Vama Veche.
Zis si facut, sambata dimineata ne asteptam rand pe rand in benzinarie.
Cum venea unul dintre noi, direct in pompa la alimentat si apoi cu ochii spre cer cerseam un pic de soare.
Cu plinul facut ne imbarcam pe 10 motoare si 2 masini si dam bice pe drumul vechi spre mare.
Am zis ca daca tot am prins o zi mai neploioasa sa profitam de ea.
Drumul, liber si plin de verdeata, o bucurie nebuna sa rulezi uscat printre copaci. Fara sa ne dam seama ne-am trezit la Ostrov. Descalecam si privim spre cer, desi prea mult albastru nu se vede sunt sanse sa scapam neplouati drumul asta.
La 5 minute de cand am ajuns, vechiul bac soseste la mal si ne apucam sa urcam motoarele pe el. Mai leganati de un val, mai in bataia vantului suntem cu totii pe cursul Dunarii si ne indreptam lent spre malul celalalt. Usor usor ne apropiem de Vama.
Cum am pus piciorul pe uscat ne-am cocotat iarasi in sea si am pornit voiosi spre mare.
Nu dupa multi km oprim de urgenta. Un motor facea nazuri. Precum un cal deranjat de un maracine care refuza sa mearga asa si Transalpul lui Alin tragea spre sant. Cumva, probabil de pe puntea bacului o sarma de 3 cm a spart cauciucul.
Oprim cu totii pe dreapta, la umbra a 2 copaci si ne punem pe treaba. Cred ca si baietii de la MotoGP ar fi invidiosi pe noi. Grabiti sa nu pierdem foarte mult timp, eram cu totii mobilizati sa reparam pana. Unul desfacea etrierul, altul demonta roata, al treilea tinea de lant si uite asa in 25 de minute eram cu totii pregatiti sa pornim iarasi pe drum.
Continuam in coloana pe drumuri serpuite si apropiem o perdea de nori.
Se pare ca nu scapam neplouati.
Gata, a inceput sa toarne. 30 de minute am stat ascunsi intr-o benzinarie si pana la urma am pornit, printre picaturi si baltile care se formau pe drum reusim in cele din urma sa ajungem pe malul marii.
Fugim la cazare, parcam motoarele si am sarit pe plaja. Traversam Vama Veche de la un capat la celalalt si ne oprim aproape de faleza dinspre Mangalia.
Ne asezam la o terasa si printre nori mai facem inca o poza cu soarele in fata.
mmmmmm…..mirosul sarat si marea linistita ne-a cam lasat fara cuvinte. Privim in zare si ne bucuram de briza serii. E atat de placut afara.
Pe masura ce soarele fugea de noi si intunericul venea, spiritele incep sa se incinga. Taria curgea siroaie iar berea rece ne facea sa ne urcam pe mese.
Pe sunete rock am dansat pana spre dimineata. Ba unul dintre noi, mai curajos din fire a facut si o baie in apa rece a marii.
A fost o noapte senina in care ne-am bucurat de….. ne-am bucurat, pur si simplu.
Cu fratii alaturi am mai scris o pagina de amintiri frumoase.
Dimineata a venit mai repede decat ne-am asteptat, chiar foarte repede. Capetele se ridicau greu de pe perna si toti cautam mirosul cafelei proaspat facute.
Dupa ce ne-am dezmeticit, ne-am pus pe impachetat si apoi pe dupa-amiaza am pornit spre casa. Priveam in oglinda retrovizoare tarmul drept si apa linistia. Parca am fi vrut sa mai ramanem cateva zile.
Drumul…..pana pe la Cernavoda a fost ploios. Apoi printre nori si pete de soare am ajuns acasa.
Cam asa am traduce 40 de ore petrecute in familie. Acum sa lasam si pozele sa vorbeasca.
