Username:

Password:

Fargot Password? / Help

Author: Cos

0

Manesti 2016

–by Ark–

Asteptarea a luat sfarsit. A trecut peste noi anul, pe nesimtite, luandu-ne timpul la schimb cu amintirile. Hmmm….parca ieri, aceeasi roata, din acelasi ‘murg’, musca sub mine infometata asfaltul sub amurg. Acum privesc discul de foc scufundat in zenit, prin aceeasi viziera…exact ca acum o primavara…Este un Vineri tarziu si singurul companion este M.B, frecand o masina de acelasi drum gri. Nu am reusit sa plecam de Joi. Deja o buna parte din grup a ajuns. Dupa calculele mele, deja au montat indicatoarele catre locul de campare, in Manesti, au delimitat cu banda semnalizatoare zona de parcare si de campare, au mobilat zona de food-cort si au instalat pavilionul cu muzica. Totul ar trebui sa fie pregatit in timp ce gandurile astea imi deruleaza imagini in ritmul dungilor albe care alearga spre mine si se pierd in trecut. Simt ca ma paraseste rabdarea, himere cu fratii mei ciocnind paharele cu bere in jurul focului, impingandu-mi mana sa traga usor de gaz. Nici pauzele scurte de usurare si tigare nu mai au gust. Papilele isi cer tributul si M.B merge parca prea incet…
Am lasat in urma Tartasesti, Racari si, foarte repede Targoviste, urmand drumul 72 A, catre Manesti. Batuse de-acum de orele 22:00, discul s-a topit in linia orizontului si unicele felinare constante erau cele agatate de fiarele de sub noi.
Am dat de indicator, am virat la stanga si am inceput sa mergem “la pas” pe drumul cu denivelari, am trecut paraiasul, am urcat panta si am ajuns “acasa”, printre frati. Tabloul cald, bahic, cu motoarele aliniate vis-a-vis de corturi, bancutele pline de oameni ciocnind pahare, agitatia din jurul focului zugravind umbre lichide pe fizionomii vag cunoscute, m-au facut sa tremur de nerabdarea trecerii motorului pe cric, la odihna.
Am ras pe nerasuflate un pahar de bere, dand din mers noroc cu fratii mei. Cortul, sacul de dormit, bagajele, totul ramasese inca agatat de motor. Auzem in jur “man, ti-ai pus cortul? “, dar tot ce iesea din mine era un “neah, mai tarziu, lasa-ma sa simt ca v-am regasit si sa mai sorb o bere cu voi!”…Task-ul meu din seara aia era sa ma ocup de foc, dar focul era deja facut…Un usor sentiment de inutilitate m-a cuprins, dar oamenii de langa mine mi l-au sters imediat…
E dimineata si aceasta tine sa-mi aduca aminte brutal ca exista, printr-o durere de cap. Nu-i nimic, asta inseamna ca sunt la fel de viu ca ea. In regula, hai la rau sa facem inviorarea si sa ne luam indatoririle de coarne, coane. Azi e ziua jocurilor, o Sambata frumoasa, fara strop de nor, exact ce ne trebuie. Mai trebuie primiti noii veniti cu deja traditionalul tratament : palinca, sunca afumata, ceapa si paine iar lumea a inceput sa vina. In curand aveau sa lase cricurile pe „biscuiti”, peste 900 de oameni.
Lume pestrita, cu mic, cu mare, pe 4, 2 sau 3 roti, mai pustani dar si purii, pusi pe distractie, impartasit povesti de drum, la foc si vin, si-au asezat corturile dupa ce au facut ce am facut si eu cu o noapte in urma, apoi s-au strans in jurul cortului de staff, unde s-au inscris la toate concursurile disponibile.
A urmat rand pe rand: mersul incet, aruncatul busteanului, aruncatul cauciucurilor la tarus, schiatul in tandem-echipa, sfoara, berea stafeta.
Lumea a concurat, s-a luptat, multi au pierdut, putini au invins dar toti au castigat. Tabloul cu doi indivizi care pleaca in „craci” dupa ce au baut o bere, i-ai invartit de vreo 8 ori si le-ai dat drumul din pusca spre finish (la cca 30 m) este greu de zugravit in cazaturi, luat tarasuri pe burta si muscat din cernoziomul inverzit, putin imbogatit de bovine intr-un trecut apropiat. Este aproape imposibil de etalat in cuvinte – o pereche de fetze care se screm cu sarg sa ramana in sicron, marind viteza, pe aceleasi doua schiuri de lemn si tinandu-se atent de talie. Este greu de imortalizat fizionomia celui care arunca busteanul dar nu e singur unde cade, sau hei-rup-ul echipelor de la sfoara.
Castigatorii, pe deplin merit, s-au ales cu medalii personalizate precum „schiorul”, „puternicul” sau „melcul” si bere pentru a le drege osteneala si stinge setea luptelor duse.
A urmat o retragere in glorie catre un ciaun cu ciorba de legume excelenta, produsa cu multa implicare, la tuci si pirostrie sau la o portie de clatite delicioase, apoi dupa o pauza de tras sufletul, microfonul il chema pe fratele nostru. Usor ne strangem in jurul lui, acesta ingenuncheaza in fata iubitei si, cu emotie vadita in glas, incojurat de multi, spune acel sincer „vrei sa fii sotia mea ?” Recunosc, am simtit un nod si pot sa tin un pariu ca nu am fost singurul…
Usor usor, prietenul nostru cald s-a retras la odihna si, sub patronul de argint, ne-am apucat de stivuit bustenii. DA, a iesit de departe cel mai mare si mai fain foc de cand vapaim impreuna prin lume…
Rand pe rand au curs povestile sub dansul umbrelor de foc desenate de raze reci de luna. Povesti cu si despre drum, femei pasionale si frumoase, despre prietenii nostrii fara glas, despre curaj, despre fratie, despre verticalitate si cuvant, despre pasiuni si iara despre curaj, despre omenie si ce ne leaga dincolo de evident, despre libertatea dintre ziduri, despre zborul peste ele…si despre vinul dupa bere…
Dimineata de Duminica ne-a surprins cu acelasi buzdugan aruncat in cap, urmand pe fast farward: apa rece de rau peste moace, cafeaua bauta din mers, stransul de corturi, gonoi, food-cort, staff-cort si pregatit de plecare. Urma drumul aparent fara noima spre casa si apoi o noua aventura…Una cu totul si cu totul speciala. Urma sa-i conducem pe Flo si Diana pana la granita si apoi sa ne luam la revedere de la ei pentru 2 ani…Pentru noi un drum de petrecere, pentru ei inceputul unui capitol nescris inca in cartea lor…Oare ce ne asteapta in acest drum ? Dar pe ei ?… Ps. Cu drag Ark.DSC_3553

 
 
 
 
  DSC_3635DSC_3650DSC_3659DSC_3617DSC_3623
 
 
 
 
 
 
 
 

DSC_3678DSC_3594 DSC_3585 DSC_3564DSC_3498DSC_3817DSC_3818DSC_3823DSC_3852DSC_3917DSC_3886DSC_3864DSC_3940DSC_4251DSC_4262DSC_4269DSC_4263DSC_4271DSC_4272DSC_4276DSC_4278DSC_4277DSC_4306DSC_4293DSC_4289DSC_4288DSC_4280DSC_4321DSC_4320DSC_4319DSC_4313DSC_4307DSC_4328DSC_4335DSC_4341DSC_4351DSC_4365DSC_4372DSC_4383DSC_4387DSC_4397DSC_4400DSC_4413DSC_4427DSC_4420DSC_4428DSC_4453DSC_4102DSC_4094DSC_4086DSC_4083DSC_4081DSC_404811IMG_8247 IMG_8195 IMG_8322 IMG_8186 IMG_8185IMG_7351 IMG_7579 IMG_8147 IMG_8170IMG_7109 IMG_7102 IMG_7057 IMG_6962IMG_7349IMG_8497 IMG_8512 IMG_8497IMG_7319 IMG_6900

0

Tura Insorita de suburbii

Si cum weekendul acesta a fost o vreme extraordinara nu ne-am putut abtinem sa nu profitam. Ne-am strans cativa si am zis sa facem o tura scurta in ciuda celorlalti care aveau diferite activitati si nu au putut sa participe. O imbratisare partiala a Bucurestiului. De dimineata soarele ne-a mangaiat cu razele lui caldute in timp ce savuram cafeaua regulamentara pe iarba verde. Ne-am pus in miscare si am parasit traficul de weekend prin Baneasa pe Dn 1, dupa cativa km am parasit “marele drum national” dupa Ciolpani pe directia Gruiu. La un moment dat ne-am oprit pe marginea unei “garle” unde erau nelipsitii pescari de weekend si peisajul era propice pentru cateva poze de grup asa ca ne-am tras cateva instantanee si am purces mai departe catre casa. A fost o tura scurta dar plina de zambete, o tura intre prieteni, o zi frumoasa de aprilie! 12974499_10209873790221799_7316859531537410165_n 12991037_10209873797101971_8730056441363132237_n 12994560_1000816946650916_867154862212309692_n 13001184_10209873801422079_3454395306078255556_n 13007366_10209873799382028_7688665605812712583_n 13015098_10209873793741887_6496983698285499671_n 13015345_10209873798101996_6139264636234411605_n 13015398_10209873798902016_8250276907275313285_n 13015644_10209873800982068_5658873378495658433_n 13055302_10209873788861765_715649434826614284_n

0

Iesire in poiana la Manesti

  •             Si cum am inceput sezonul in forta, nu ne-am speriat de o prognoza de 60-90 % probabilitate de ploaie si ne-am dat intalnire Duminica la orele 11 30 la o cafea in Black Helmets Rock House. La orele 12 30 am incalecat mobrele cu destinatia Manesti jud. Dambovita. Cu scopul de a prospecta poiana care ne este foarte draga deja si loc de intalnire cu marea familie de motociclisti la Intrunirea moto Black Helmets care ajunge anul acesta la a-IV-a editie. 12974478_1000816196650991_4025146824273926830_n
    Dupa o alimentare rapida in apropiere, ne-am pus in miscare. Iesirea din Bucuresti a fost rapida si in curand drumul de Targoviste ni se desfasura sub roti. Vremea era numai buna de motociclit insa in apropiere de Targoviste am tras pe dreapta cu gandul ca norul negru si amenintator nu ne va ierta. 12961468_1371676942858163_7429649385872955235_n                  Dupa ce am imbracat combinezoanele de ploaie am dat bice inainte. Fara doar si poate Targovistea ne-a urat bun venit cu o ploaie blanda, dar stia ea vremea ce are pregatit pentru noi. In scurt timp am ajuns in Manesti si de aici drumul bine stiut catre poiana noastra draga. Dupa ce ne-am urat buna revedere si am facut cateva poze ne-am intors la birtul din sat unde ne astepta o cafea de la aparat numai buna.

              Dupa cafeluta ne-am pus in miscare, de data asta cu destinatia Bucuresti. Targovistea ne-a urat drum bun si nu “asfalt uscat ” am inteles 3 kilometri mai tarziu de ce :))))))). Sa va tineti bine in scarite prieteni, am prins o rupere de nori, o defectiune la vana principala care alimenteaza cerul nu stiu sa va zic ce, insa daca ati fi fost cu noi sigur ati fi avut aceeasi senzatie ca si noi, aceea ca nu l-am mai prins pe Noe in Targoviste sa ne salveze! Ploaie fratilor vreme de 40 km in care deabea daca mai vedeam ceva, 40 km in care mergeam mai mult pe apa decat pe asfalt, 40 km de tsunami care ne lovea constant de pe contrasens, provocat de masinile care mergeau cu stergatoarele de parbriz la maxim incercand sa vada drumul!
In ciuda noantelor noi suntem obisnuiti si cu astfel de experiente si cum ziceam unui frate deunazi ” unde merge BH-ul daca nu da doua trei picaturi nu e bine” ne declaram bucurosi de experienta si asteptam cu nerabdare intrunirea de la Manesti unde va asteptam cu mic cu mare, cu catel, purcel si cu “armasarul” din dotare sa participam la un weakend cu de toate cum ne place noua motociclistilor!12936673_1000816969984247_4961824807023982986_n12991033_1000816936650917_6290956912635985323_n 12994560_1000816946650916_867154862212309692_n 12963844_1368016789890845_111378493227960680_n 12963593_1000816363317641_6858449875629763467_n  12932757_1000816253317652_6017284752528757077_n 12718108_1000816386650972_3888589434991813864_n13001041_1000817213317556_3187762665060709941_n

0

MARS MOTO BLACKHELMETS EDITIA A - VIII - A

            Iata ca am ajuns si la cea de a – VIII – a editie a marsului moto de constientizare in trafic! Rezultatele intreprinderii sunt vizibile de la an la an, suntem mai vizibili, conduita participantilor la trafic, conducatori de autovehicule in speta, s-a schimbat in bine, dar mai este loc de imbunatatire atat din partea dansilor cat si a noastra a conducatorilor de motociclete!

            Ne dorim cu totii sa vina ziua in care nu va mai fi nevoie de aceste actiuni de constientizare a prezentei noastre in trafic, dar pana atunci mai avem de lucru atat la perceptia vizavi de noi motociclistii cat si la atentia si bunavointa conducatorilor de autovehicule! Noi sfatuim la prudenta si atentie. Oferind respect primim respect.

             Dupa o saptamana plina de ploaie si frig a venit si ziua de sambata 26.03.2016 cu un soare timid care incerca sa ne reaminteasca ca este primavara si drumurile noastre incep pe 2 roti! Incepand cu orele 13 00 isi fac aparitia primii participanti la mars, nerabdatori sa ia parte la aceasta mica demonstratie de arsenal ( pe doua roti ) In apropierea orelor 15 00 cand era anuntata plecarea, incolonati cu destinatia parcarii supraterane de la Opera, vremea incerca sa ne sperie cu cateva picaturi raslete de ploaie, nu am tinut cont de acest mic inconvenient si ne-am pus in miscare ordonati si disciplinati pe traseu.

Noi ne declaram multumiti in ceea ce priveste desfasurarea marsului si dorim sa va multumim pentru participare si va asteptam si la editiile viitoare in numar cat mai mare cu mai multi km de experienta si fara incidente pe 2 roti!

             Seara am lasat motoarele acasa si am avut placerea sa continuam petrecerea la BlackHelmets RockHouse unde ne-am intins cu petrecutul pana dimineata pe ritmurile celor de la Ora Inchiderii si Zaibar. Am mai bifat o petrecere reusita in palmaresul propriu si speram sa va fii simtit cel putin pe jumatate de bine precum ne-am simitit noi!

            Va mai asteptam si la evenimentele viitoare! Asfalt uscat si sa ne vedem cu bine de acum inainte pe la intruniri si petreceri!

Cateva imagini de la mars, mult mai multe se gasesc aici

IMG_5189

IMG_5199

IMG_5197

IMG_5175

IMG_5205

IMG_5180

IMG_5248
IMG_5182
IMG_5245
DSC_1823
IMG_5253
DSC_1824
IMG_5267
DSC_1884
IMG_5273

IMG_5282

IMG_5312

IMG_5314

IMG_5317

DSC_2108

DSC_2115

DSC_2099

DSC_2105

Pages:123