0

Shooting cu glont in poligon

Intaiul cartus

Contrar tendintei de a pleca si tu, odat’ cu gandul tau, din instinct, la notoriul film a lui Sergiu, titlul asta cred ca este cel mai apropiat de perceptia mea, vis a vis de evenimentul petrecut cu nu multe zile in urma…
(mai jos, acelasi stil de introducere, pentru ca enerveaza vreo doi si asta ma motiveaza sa nu-l ating in nici un chip, ca sa nu ma plictisesc dupa ce il citesc si ei 🙂
E devreme, poate prea devreme. Afara zici ca bagaboanta de noapte a facut schimb ilegal de tura cu ziua. Totul e mohorat si ploua batraneste dar sigur, ca trecerea timpului…

_58A0048


Abia reusesc sa ma scurg din pat, furibund pe telefon si pe mine. Intr-un moment neinspirat, am setat o alarma de kkt, rupt de oboseala si asta m-a costat. Pe semene ca m-am trezit instinctual, cu perna tatuata pe juma de moaca si ochii plini de scame. Dicleam un 8 si ceva, fluid, nesigur. As mai fi dormit niscai ore. Era prea bine sub patura, cu ti-tac-ul metodic al legiunii de stropi, de parca cineva a fracturat toata apa de sus in mii de parti si s-a gandit sa ne pacane mintea, in ciuda.

_58A0040

 

Nu m-ar fi panicat deosebit ora in sine, cat intelegerea cu Tudi ca la 8 si 5 sa ma ia din fata portii. Fuck me, imi murmuram in barba in timp ce ma impiedicam in haine. S-a dus in plm si dusul. Ma opintesc repede in bocanci si o tai prin perdeaua dinamica si metodica, uitand de umbrela, cusma sau pelerina galbena. Singura, gluga hanoracului, urma sa incerce in zadar sa imi protejeze dovleacul. Trec prin poarta si sar in masina lui Tudose, frecandu-mi inca un oci, cu un “iarta-ma cocosh, m-am trezit acum 5 minute!” Dupa o scurta oprire, o culegem si pe Roberta, ne oprim la intrarea in Parcul Crangasi, langa un Tomi si Mortu bine impachetati in nadragi de camuflaj si ne intindem la o tigare, in timp ce ne trezim cu un Pepe plouat langa noi, proaspat debarcat de pe motor si neinfasat in costum de ploaie. Fane, la adapostul masinii, ne facea semne obscene si ne indemna sa mai stam in ploaie, mangaindu-si posesiv umbrela cu pete de un roz geisha si gargarite ciclame (pe bune, ma Fane?! 🙂)

Dupa un drum care parca nu se mai termina, asa cum ar fi trebuit de repede pentru cca 20 km, injurand proasta administrare a drumurilor locale, pline de gropi, ape si pe unele zone neasfaltate, debarcam in poligonul Joita, unde ne asteptau organizatorii. Usor, usor, ne-am strans 38 de oameni. Am pipat cateva tigari, bagati unii in altii, sub strasinile cladirilor din complex sau in sala de breefing, tinandu-ne de mistouri, de cate o cafa nomada si niscaiva covrigi uscati sau de cate un pahar de suc. Breeefing-ul a devenit repede interactiv, dupa ce organizatorii (foarte ok ca oameni si indrumatori in utilizarea armelor de foc) au daramat repede zidul primului contact. Ni s-au prezentat fiecare din cele 7 arme cu care urma sa tragem, arme cu glont, care pot ucide. Pe rand, am inteles despre celebrul Glock, Magnum (revolver), si mai celebra AK47, pusca de tir sportiv, Roni Carabine (pistolul Glock montat intr-un suport de arma cu pat si sitem de ochire cu laser), pistolul CZ si pusca de talere, gun-uri pe cat de frumoase & interesante, pe atat de letale…In scurt timp, dupa terminarea breef-ului, cateva poze de grup cu medaliile si cupele ce vor urma sa-si gaseasca drumul in curand catre castigatori (aici trebuie sa mentionam ca orice concurs trebuie sa aiba si o miza motivationala si organizatorii au imbratisat & aplicat bine ideea), ne-am trezit aliniati in sir indian, pasind catre poligonul in sine. Zgomotul armelor bagate in proba si reglaje facute de organizatori, incetase. Eram putini incordati dar nerabdatori sa tragem.
Recunosc, era prima tragere pentru mine cu arma de foc. Stiam multa teorie, principiul de functionare, componentele armei, cum se incarca cartusele in sector, cum se armeaza, cum se asigura arma, tehnica de tragere, respiratia etc, pentru ca sunt pasionat de subiect, dar nu mai trasesem niciodata si trebuie sa admit ca, desi nu am fost surpins, ceea ce citesti nu se compara cu ceea ce simti cand o faci in realitate si experienta isi merita cu adevarat si ultimul tzechin…
Eram imprastiati, stand la glume si tigari. O cafea la fel de nomada ca precedenta, se afisa printre noi, cand unul dintre organizatori striga (parca aud si acum) “Cine vrea sa traga primul?” Fara nici cea mai mica ezitare, parca stand pe arc, m-am trezit emitzand un raspicat “EU!” Tremuram sa ajung cu degetul pe tragaci. Parca asteptasem 48 de ore si nu 2, momentul asta…
Ploua marunt peste tinta de hartie capsata pe o placa de OSB, la o distanta de 10m de bancul de tragere. Armele asteptau tacute, mortale, sub stropi, aliniate pe acelasi banc mut, anuntand implacabil ca nu sunt simple jucarii si ca pot lua vieti…In stanga mea, opus directiei de ejectare a tubului de cartus, trona intructorul, Teo, un tip foarte ok si un bun dascal. Calm, cu o voce egala, imi explica fiecare pas (asa cerea procedura), in timp ce ma trezesc intrerupandu-l din incarcarea cartuselor in incarcatorul de CZ, pistolul de asasin, cum il botezase. Imi dai voie?, ii spun in timp ce ma apuc sa indes boabele in sector. La inceput au intrat mai greu, asta pana m-am prins de unghiul la care trebuie impinse si, repede am devenit mai dibaci sub vocea aprobatoare a instructorului. Ploia macina incet glia de sub noi, impasibila la trairile noastre. Era acolo si urma sa ramana si dupa zarva noastra pasagera. In dreapta mea se pregatea Dragos. Era concentrat si el. Se vedea. Urma sa soarba ca si mine fiecare cartus, fiecare secunda de arma in mana…
Imbrac patul armei in causul mainii drepte, petrecand degetul aratator de-a lungul tevii, sub culata, partea mobila a armei care se trage inapoi in momentul exploziei, vin cu mana stanga si imbrac drepta, aliniand degetul aratator asemeni celui de la mana opusa. Degetul drept era in asteptare, paralel cu tragaciul. Indrept arma spre tinta, luand linia de ochire prin catare si inaltator. Tinta, patata de apa, astepta la fel de tacuta in ploaie. Un fir subrire de apa rece se prelingea pe fata, de pe gluga imbibata a honoracului. Era la fel de rece ca patul killer-ului din palma mea. Respir odata, scot aerul pe jumate si intepenesc catarea pe centrul tintei, un tors uman…Timpul se dilata in ploaie. Nu mai respir. Nu mai aud nimic. Celalalte prezente au tacut in perceptia mea. Vocile ricoseaza din bula in care m-am incuiat temporar si singur, in timp ce simt presiunea usoara in urechi, a castilor. Un tunel prin ploaie ma leaga de tinta aia care ar putea fi un inamic predefinit sau conjunctural, pe principiul eu sau el. O mie de ganduri imi curg in cap la duet cu ploaia: apocalipse, morti vii, revolutii, haos urban, arme pe jos, eu gasind una si pregatindu-ma sa trag in timp ce fug sa nu o fac, conflictul interior: ucizi si traiesti toata viata intemnitat de crima, in tine, sau te trimite altul pe taramul umbrelor. O mie de ganduri, o singura arma, mai multi de EU si o singura paranoie in aerul umed. Degetul aluneca incet, presand usor tragaciul, de parca umblam pe ambreiajul unui motor puternic, in asteptarea declansarii. Deodat’ il simt cum impinge in podul palmei. Proiectilul pleaca si tubul evadeaza din arma, in dreapta. Vad cum sare o bucata de hartie din tinta (care putea sa fie un om..) si apoi din pamantul movilei de protectie din spate. Desi puternic impactat de traire, ma trezesc surprins de un zgomot mic si un recul la fel de mic. Era INTAIUL CARTUS tras de mine. Ma asteptam sa imi impinga puternic mana in spate, sa simt arma pana in incheietura cotului, dar nu, un pocnet surd si slab, atat. Tubul gol a cazut sec in dreapta mea. L-as fi pastrat in amintirea acelui moment, dar regulile nu permit. Foc dupa foc, grupate, gloantele si-au gasit tinta. Clar ma asteptam sa imi placa, dar sa ma obisnuiesc atat de repede, nu ma asteptam…
A urmat pusca de tir (o precizie buna si un recul mic), dar nu m-a impresionat, apoi am pus mana pe Glock. Aici trebuie sa subliniez fara drept de apel ca pistolul face si zgomotul la care te astepti, are si precizie buna, are si un recul adevarat si, mai ales, se simte barbatesc in mana. Este un pistol care merita tot respectul si atentia.
Dupa Glock, mi-a picat in mana Carabina Roni, o arma bazata pe pistolul descris mai sus, dupa cum am mai spus, dar care are o precizie mai buna datorita suportului care transforma ansamblul in pusca si a dispozitivului de ochire. Aceasta arma a fost inventata de israelieni, probabil din motive economice (e mai ieftina de fabricat decat o pusca), pt. ca nu cred ca s-au gandit evreii la cat de usor se trage cu ea, ci la cascaval. Bottom line, precizie buna, feeling bun, fain dispozitiv de ochire. Minusuri: nu poate decat foc cu foc si nu are bataie mare fiind bazata pe un pistol; se blocheaza cam des, nu din cauza Glock-ului foarte fiabil, ci a sistemului de actionare al suportului, care il converteste in pusca.
Dupa Roni, am lipit de podul palmei cel mai fain pistol (in opinia mea), REVOLVERUL. Bai tata, cand a inceput asta sa bubuie si sa imi dea in podul palmei, am zis ca m-a sagetat Cupid. Este o senzatie rara, greu comparabila cu ceva. Simti cum te incalzeste puterea pe interior si capeti o siguranta de sine extraordinara. Cand vezi ce gauri face si cum spulbera tinta aia in zona in care intra, sau cum sare sanatos pamantul din spatele tintei, te mananca sa intri in datorii. De departe, cea mai plina experienta cu un pistol (desi nu am tras decat cu 3 modele)…
Ak 47 care a urmat este modelul imbunatatit, cu reducere de calibru si adus la standard NATO, al vestitei arme de renume, de calibru 7.62, creata de Mihail Kalasnikov si intens folosita in perioada Razboiului Rece, a Razboiului din Vietnam si nu numai. Aceasta arma poate trage si dupa ce a fost scufundata in apa sau nisip, dar nu voi intra in detalii aici. Pusca iti ofera clar, un feeling de putere asemeni celui dat de revolver. Este capitan intre pusti automate/semi. Recul adevarat, pocnet puternic si senzatie oferita cu generozitate, peste amandoua. Recunosc, mi-am imaginat ca e mai grea si ca o voi simti serios in umar, cand da inapoi. De departe, nimic mai neadevart. Era de acolo…De adaugat ca arma asta poate sa bata eficace la 400 de m (daca esti in stare sa tragi cum trebuie pana acolo…) Primul proiectil a lovit tinta, insa cam departe de centru. Am facut o mica pauza de reglaj inaltator si am revenit cu urmatoarele doua focuri care au ajuns unde trebuie.
Ploaia incetase. Faceam deja calculele pe tinte. Un 7, 3 de 8, 4 de 10….Se adunau punctajele incet, incet. Nu ma asteptam sa castig. Nu pentru asta am venit. Printre noi erau altii care se vedea clar ca au mai tras. La final, a ramas intre Tomi si Diana, un cuplu de nebuni frumosi, unul politist, celalalt cu background solid in familie, prin urmare nu strain de arme. A castigat Tomi, la o diferenta de 3 boabe, victorie urmata de multe mistouri legate de cine gateste in seara aia si cine da cu aspiratorul in urmatoarea zi. Noi stiam raspunsul, in ciuda rezistentei unuia dintre noi…

Stateam toti aliniati in sir indian, la talere. Am pierdut primul loc la tragere pt. ca adunasem tuburile goale de pe jos si dadusem o raita prin sala de breefing, sa le las. Alaturi, pe masa, mai zacea inca un pet de 2 L pe jumatate plin cu tuburi goale de cartuse, de toate calibrele folsite la tragerea in tintele fixe. Facusem curatenie degeaba. Din nou, aceleasi reguli nu mi-au permis sa le iau cum mine, acasa. Nu-i nimic, amintirea nu imi interzice nimeni sa o iau cu mine, imi soptesc in barba, intrand in rand si pregatindu-ma sa trag al 2-lea…
Arma de talere, un Remington scurt, double-barelled suprapuse, cu frangere si doua focuri, parea un pic cam grea, insa cand am proptit-o in piept, tragand patul in umar, am realizat repede ca ne potrivim perfect. Cu putin antrenament cred ca se poate trage si cu o singura mana, pentru un feeling intens.
“FOC!”, am strigat si primul taler a plecat, dupa ce am indesat primele doua cartuse cu alice in tevi si am inchis-o, proptind-o bine in mine. Talerul, cu greu cat o farfurie rosie de cafea (mica, frate!), o sterse repede prin drepta mea, venind din spate. Urmaresc in catarea armei, usoooor, discul si apas incet tragaciul, cam pe unde am perceput eu ca talerul avea un punct de suspensie, urmarind apoi o traictorie descendenta. De data asta simt un recul adevarat. Am inebunit instant! Bubuiala, reculul, mirosul de praf de pusca in nari, talerul imprastiat in multe bucati mi-au luminat fata, ca un pom – seara de Craciun. Gata, deci nu mai am nici o scapare! Simteam asta cu fiecare por de trup. Trebuie sa mai trag! Sper sa nu devina in plm, sevraj. It fokin’ feels like a good open minded sex round, after a dam weed!
Am ars zece runde. Am nimerit 4. Se putea si mai bine, dar este timp. Ma declar multumit pentru prima incercare. Au fost printre noi oameni care au dat 9/10! Ca a fost bafta chioara, mana, CHI-ul, pala de vant partinitoare, ca astialalti au mai tras sau era prima experienta, nu importa prea tare. Ne-am distrat, am ras unul de altul, am avut emotii bune si ne-am simtit ca intr-o familie.
Drumul de intoarcere ne-a parasit temporar, pe la Doi Cocosi, unde am luat un “late lunch” elegant, in jurul orelor 16. A fost o masa intr-o nuanta de bon ton haiducesc, in frecventa evenimentului, care a completat o experienta inedita si plina, printre oameni faini & dragi, pe care nu ai cum sa nu ii iubesti. Eram obositi dar se citea pe chipurile noaste multumirea pentru o zi completa ce ave a sa nu se opreasca aici…

—Ark, BH—

_58A0003_58A0009_58A0027_58A0029_58A0035_58A0037_58A0049 _58A0067 _58A0083

_58A0145 _58A0157 _58A0202_58A0213 _58A0208_58A0254 _58A0262 _58A0286 _58A0345 _58A0384 _58A0397 _58A0404 _58A0431 _58A0435 _58A0469 _58A0493 _58A0540 _58A0630 _58A0635 _58A0651 _58A0680 _58A0697 _58A0699 _58A0706 _58A0711 _58A0742 _58A0762 _58A0767 _58A0816 _58A0838 _58A0863 _58A0875 _58A0880 _58A0884 _58A0905 _58A0928 _58A0931 _58A0935 _58A0939 _58A0941 _58A0946 _58A0949 _58A0951 _58A0980 _58A0994 _58A0996 _58A1005 _58A1008 _58A1021 _58A1030 _58A1043 _58A1044 _58A1082

_58A1100 _58A1116 _58A1128 _58A1145 _58A1150

No related content found.

Click to share thisClick to share this