0

Evadare dintre betoane

Sambata seara, cu bagajul facut si rezervorul plin ma intalnesc cu Soco la Petromul de langa Dristor. Facem ultimele planuri inaintea plecarii, stabilim traseul final, ii preiau o parte din bagaj si plecam spre Intorsura Buzaului.

Se insereaza incet si odata iesiti din aglomerarea urbana ramanem doar participantii unei caravane motorizate care alearga pe o fasie de asfalt asternuta pe campie. In zare se vad luminile aprinse de la casele unui satuc iar in dreapta orizontul este intunecat de silueta padurii. E racoare, s-a inserat si ne apropiem in viteza de Urziceni.

La un moment dat vad in oglinzi flash-urile xenoanelor de la R6. Soco imi dadea semnale sa trag pe dreapta si imediat aflu si motivul: Cebe nu mai avea lumina de pozitie. Becul de frana functiona, dar pozitia se arsese.

Oprim in benzinarie la Urziceni, desfac mobra, scot becul si caut unul de inlocuit. Nu am gasit. Cumpar alt tip de bec, incerc sa il montez in locul celui defect, dar nu reusesc sa-l fixez pe pozitie. Pana la urma ma salveaza lanterna: ii pun un set de baterii noi si o fixez in codita motocicletei in locul becului ars. Merge perfect!

Continuam drumul spre Buzau. S-a facut noapte si avem noroc ca nu intalnim nici un echipaj de radar pe sosea. In Buzau oprim sa luam de mancare pentru gratar si ceva de baut apoi ne intoarcem spre drumul catre Siriu. Vad pe viziera cateva picaturi de ploaie. Ce o fi frate cu astia de la meteo? Ziceau ceva de vreme frumoasa in toata tara… Dar nu ne sperie pe noi o ploicica de toamna. Oprim la un Rompetrol sa alimentam si imi dau seama ca, probabil din cauza unor gropi peste care trecusem mai tare, am pierdut din bagajul de pe Cebe 4 beri si o sticla cu apa plata. Cineva care mergea in spatele meu va fi fericit asta seara.

Luam din nou bere, apa si doua chingi ca sa fixam cum trebuie bagajele pe Cebe. In timp ce strangeam chingile a inceput ploaia, dar de data asta hotarata sa nu se opreasca cu una cu doua. N-avem treaba, noi ne urcam pe motoare si pornim spre Magura, cu Soco in fata ca sa hotarasca ritmul de mers. Deja incepe sa semene a furtuna, prin viziera nu mai vad mare lucru si incep sa simt apa care se scurge de pe rezervor cum trece de portiunile de textil ale costumului.

Ne apropiem de Magura si de pe munte coboara o ceata deasa, incat abia vezi la 50 de metri. Mergem incet si spargem cu farurile valurile de abur care acopera soseaua. Mai avem putin si ajungem la Popasul Magura.

Acolo… ditamai nunta. Facem un scurt popas pentru tigari si telefoane apoi pornim spre Tabara de sculptura de la Magura. Nu pot sa spun decat ca ultima parte din drum, urcand muntele prin padure noaptea, este dementiala.

Parcam motoarele langa poiana iar eu ma ocup de cort in timp ce Soco pregateste focul pentru gratar. Jarul e gata, cortul montat, bagajele desfacute, stam in jurul focului la o bere in timp ce pulpele de pui sfaraie pe gratar. Auzim miscare in zona cortului si vedem doi catei care se apropie adusi de mirosul de mancare. Incepem sa mancam, suntem rupti de foame dar bucurosi ca am ajuns cu bine si ca ploaia nu a udat deloc bagajul pe care-l avem.

Dupa masa mai stam la foc, ne incalzim si cu un pahar de vodka si facem planuri pentru a doua zi. Ne vom intoarce in Bucuresti pe la Siriu, Brasov, apoi coboram pe Cheia.

Duminica am dormit pana la pranz. In cort a fost cald, nici nu a fost nevoie sa ne bagam in sacii de dormit. Cand am iesit afara am vazut ca eram inconjurati de cateva vaci care pasteau in poiana unde ne stabilisem noi tabara. Cainii paznici care au dormit langa cortul nostru le mai latrau din cand in cand, atunci cand se apropiau prea tare de cort.

A urmat masa de dimineata si strangerea bagajelor. Pornim spre Siriu si oprim la baraj unde ne intalnim cu motociclistii din Ploiesti care venisera din sens opus, de pe Cheia si se intorceau acasa prin Intorsura Buzaului. Am stat putin cu ei la o tigara si ne-am indreptat apoi catre Brasov.

Intram pe Cheia si depasim camioanele care se misca greu pe serpentine. Ajungem sus si oprim ca sa filmam putin si sa fumam o tigara. Este frig de crapa pietrele, nu cred ca sunt mai mult de 2-3 grade. Aburii respiratiei ne impiedica sa vedem mare lucru prin viziere asa ca o mare parte din drum o facem cu castile aburite. Ne mai ajuta motoarele care ne incalzesc cu aerul cald venit de la radiator.

Mai oprim pentru alimentare in Valenii de Munte si apoi directia catre casa. Cu parere de rau lasam in urma muntii, dar speram sa ne reintoarcem cat mai repede la ei.

No related content found.

Click to share thisClick to share this