0

Duminica, la drum!

Duminica dimineata. Toti prietenii sunt plecati din oras asa ca astazi imi aleg singur traseul. Imi iau casca cea noua si manusile si cobor la Cebe. Ma uit la el ca e plin de praful de pe sosele dar nu avem timp de mers la spalatorie. Plecam la drum.

Imi pun casca si pornim prin spatele blocului, spre intersectie. Inca nu am hotarat destinatia. Las semafoarele sa aleaga directia si ma gandesc ca n-am mai fost demult spre Slatina si mi-e dor de drumul care serpuieste prin paduri si de razele de soare care se strecoara printre frunzele copacilor.

Trec repede de A1 si la Pitesti cobor spre Cerbu si Lunca Corbului. Soseaua nu este foarte aglomerata iar Cebe alearga in ritm de drum lung, fara nici un stres. Ma asez cu pieptul pe rezervor si il las sa ma duca in voie, se pare ca stie drumul mai bine ca mine. Salut din mers echipajul radar de la intrarea in Slatina si trec peste Olt, spre Ganeasa.

Intru in padurea dinainte de Bals si trag pe dreapta. Ma asez jos, cu spatele lipit de cebe si imi aprind o tigara. Langa mine opreste un Passat, soferul lasa jos geamul din dreapta si ma intreaba daca sunt ok sau am patit ceva. Ii spun ca sunt ok, coboara si el din masina, tipul pe la 27-28 de ani, se uita la Cebe, isi aprinde o tigara si incepe sa ma intrebe despre motociclism. Ii povestesc cam despre ce e vorba, zambesc cand il vad cat de interesat este de subiect, ii dau o carte de vizita, prietena sau nevasta lui a ramas in masina unde este aer conditionat si priveste doar la drumul din fata, nu se uita deloc la noi. Dupa cateva minute, lasa jos geamul de la portiera si ne intrerupe discutia: “Haide draga mai pierdem mult timp aici?” Tipul zambeste vinovat, “Da, pui, acum plecam”, il mai soarbe odata din priviri pe Cebe, ne salutam si Passatul pleaca incet, in timp ce soferul mai arunca o privire catre noi. Sting tigara si imi aduc aminte ca am fost si eu exact ca el. 6 luni mai tarziu aveam permisul de A in buzunar si plecam la primul drum cu Cebe.

E momentul sa ne intoarcem si pornim la intamplare pe drumuri judetene catre Alexandria. Nu am harta la mine iar bateria telefonului e descarcata asa ca ma orientez din mers in directia buna.

Drumul este gol, asfaltul este bun si sunt inconjurat de linistea unei duminici de vara pe care Cebe o sparge brutal cu zgomotul pistoanelor si a calutilor dezlantuiti. Ma bucur de drumul care leaga Alexandria de Bucuresti, de fiecare data mi-a placut fiecare kilometru si imi aduce aminte doar de momente frumoase. Nu prea imi convine cand vad semnul pe care scrie Bucuresti, inseamna ca plimbarea a luat sfarsit, dar nu-i bai. Mai avem multi kilometri de facut impreuna.

No related content found.

Click to share thisClick to share this