13

Excursie de o zi prin Bulgaria si Romania

19:20 – Apel primit de la Victor, pleaca in Constanta. Ma intreaba daca am drum pe-acolo sa vin si eu. Nu am, lasam plimbarea pe data viitoare.

19:35 – Apel primit de la Cosmin. “Hai la mare! Eu deja am pus cortul, urca-te pe motor si ma suni cand intri in Constanta!”. Il sun pe Victor: “Man, hai ca merg.”

20:00 – Bagajele gata, motorul incalzit la mobra, plec spre mare. Ma intalnesc cu Victor. Prin oras destul de aglomerat, pe A2 gol, pustiu, am numarat mai putin de 10 masini.

Harta traseului: 925 km

20:49 – Iesire de pe A2. Victor ramane sa astepte pe cineva, eu o iau inainte, incep sa caut o benzinarie, Cebe mai are putin si ramane pe uscat. Opresc la Petrom-ul de la giratoriu, fac plinul si il sun pe Cosmin sa ma astepte in Constanta.

Pauza pentru Cebe

21:30 – 22.30 – Ma fugaresc cu Cosmin prin Constanta. Nici unul din noi nu cunoaste orasul (bine… el o sa zica acum ca il stie la perfectie) si nu reusim sa ne intalnim. Pana la urma, traiasca Rompetrol, a luat Cosmin benzinariile la rand pana m-a gasit.

23.10 – Desfacem cortul care era pus in Mamaia (ce dracu cautai acolo Cosmine? venisesi cu familionul si copiii dupa tine???) cu ideea sa mergem in Vama.

Lupta cu bagajele

Pregatiti de drum

23.45 – Suntem in Mangalia la benzinarie, dupa ce facem plinul schimbam traseul alegand o noua destinatie: Balcik, unde ne vom intalni cu Ovidiu. Eu am plecat de acasa doar cu armura si un tricou cu maneca scurta si deja incep sa simt frigul. Rechizitionez un tricou cu maneca lunga de la Cosmin si pornim spre vama.

00:05 – Trecem prin 2 Mai si Vama Veche si, din mers, incercam sa surprindem atmosfera de vama. Din pacate destul de putina lume… mi-e dor de Vama de acum cativa ani…

00:10 – Oprim la frontiera. Vamesul, un bulgar adormit se uita in fuga peste actele noastre si ne face semn sa pornim. Imi readuc aminte de excursiile din Bulgaria: din nou aceeasi senzatie ca sunt intr-o scena din Stalker, un peisaj pustiu cu un drum care abia se vede estompat de o noapte fara luna. Asfaltul destul de prost te obliga sa mergi mai incet. Trecem prin cateva localitati ce par pustiite, nu vezi nici macar o lumina aprinsa la ferestre.

00:50 – La intrarea in orase asfaltul e praf. Sunt semne ca se lucreaza dar nu vedem nici un utilaj prin zona. Semnele nu sunt recente, probabil bulgarii au abandonat lucrarea. La intrarea in Shabla o intersectie ciudata, intru din greseala in oras. Ne oprim sa fumam o tigara si privim de-a lungul strazii principale: la fel de pustiu ca si pana aici. Nici o masina, nici oameni, parca am fi in Pripiat.

01:45 – Intram in Balcik. Sau cel putin asa am eu senzatia. Drumul este facut bucati si trece pe langa niste cladiri industriale scoase din uz. Incerc pe cat pot sa ocolesc gropile, dar fara succes, sunt prea multe. Oprim in dreptul unei biserici din caramida, reusesc intr-un final sa-mi pun Cosmote-ul in functiune si il sun pe Ovidiu. Aflu ca suntem pe drumul cel bun, mai avem ceva de mers, coboram spre faleza si trebuie sa-l intalnim, ne asteapta in fata hotelului.

Despachetarea!

02:15 – Motoarele sunt acum parcate in spatele hotelului. Desfacem bagajele si iesim pe balcon la o tigara si un pahar de Jack. Seara se incheie incet, pe nesimtite, in tipetele pescarusilor de afara.

Somn de voie

Asa cum am invatat de la Cristina: “A doua zi…” 🙂

Somnoroasele

Ies pe balcon sa fumez o tigara. Surpriza… cerul incepuse sa se acopere de nori din ce in ce mai negri iar picaturile de ploaie ne spalau motoarele. Pare sa se opreasca pentru cateva clipe… ne facem bagajele si vorbim cu Ovidiu sa ne intalnim la Cap Kaliakra.

Plecare din Balcik

Iesim spre Topola, pe niste serpentine de pe care se poate vedea privelistea intregului oras.

Balcik

Baaa... ce cizme misto am! 🙂

Ardeee!!!

Se pare ca lucrurile au luat-o complet razna

Mergem cu atentie, am vazut pana acum 2 masini de politie si nu vrem sa le dam radarele peste cap. Facem la dreapta pe drumul catre faleza care strabate un camp plin de turbine eoliene. Dupa o curba la 90 de grade se vad in fata ruinele fortificatiilor vechi de 200 de ani.

Kaliakra

Epic

Kaliakra

Am lasat motoarele la intrare si ne-am indreptat spre cele mai vechi constructii ale Kaliakrei unde ne-am intalnit cu Ovidiu.

Cuvant cheie: timelapse

Intrarea

Cateva trepte coboara spre mare, insa nu aveai cum sa ajungi acolo, o parte din drum era surpat. La far nu am ajuns, construit in 1901 este inca functional insa nu este deschis vizitatorilor.

Ziduri vechi de 200 de ani

Ziduri vechi de 200 de ani

Treptele coboara in mare

La Kaliakra

Plecam din Kaliakra

Am mai facut cateva poze si ne-am intors spre campul de eoliene, unde Cebe a mai fost odata, acum cativa ani.

Cu mobrele pe camp

Cu mobrele pe camp

Honda power

BMW power

In oglinda

Drum

Nu, nu!

Cu mobrele

Eu cu Cebe

Spre Dalboca

Urmatoarea destinatie: Dalboca, ferma de scoici. Este aproape, ajungem in 10 minute dar… e o mica problema: drumul coboara coasta intr-o panta abrupta la 45 de grade catre faleza. Si nu e vorba de cativa zeci de metri. Asta parca nu se mai termina. Iti da senzatia ca vii in cap cu motorul, este cel mai abrupt drum pe care am coborat, mai abrupt decat Straja sau decat cel de la Secaria.

Ne asezam la masa si mancam printre picaturi. La mine supa de scoici a fost premiera, iar hamsiile – dementiale, le-am infulecat pe nerasuflate. Ne grabim cu plecarea fiindca ploaia se intetea din ce in ce mai tare si aveam destul drum de facut.

Urcarea a fost cam la limita, poate cel mai dificil moment al traseului. Pe asfaltul ud incepuse sa se scurga noroi si pietris si in fata mea am prins o masina care urca cu 5 la ora si se oprea sa dea prioritate tuturor celor care coborau. Dar spre surprinderea mea, cauciucurile noi au facut fata cu brio situatiei si am ajuns cu bine sus.

Ploua din greu, am pe mine tricoul de la Cosmin, armura, si peste armura o geaca subtire de la Ovidiu. In apropierea granitei apa trecuse prin toate astea, dar ma bucuram ca mai am putin si o sa pot sa merg si eu cu o viteza mai normala.

ROMANIA!!! Asfalt bun si poti sa-i dai! Ne grabim spre Mangalia, facem un popas la benzinarie si dupa ce facem plinul pornim spre Negru Voda urmand sa traversam Dunarea cu bacul si sa urcam la Lehliu prin Calarasi.

Romania

Heeeeeei!!!

Asfaltul este incomparabil mai bun decat cel din Bulgaria. Iar daca in Bulgaria peisajul era gri, sters, aici intalneam peisaje cu un amestec de culori atat de vii incat par ireal de frumoase.

Pe drum

Ploua in continuare iar echipamentul meu se uda incet dar sigur.

Peisaj

Serpentine

Un cal jumate putere

Ne oprim de multe ori sa facem poze. Trecem prin satuce aproape rupte de lume, drumul nu este circulat, abia intalnesti o masina la cateva minute si treci prin niste zone care fac sa paleasca decorurile lucrate din filmele de la Hollywood.

Mobre in ploaie

The perfect spot

Drumul catre casa

Singura zona cu asfalt mai prost este cea dinainte de bac, de la Ostrov. Drumul alterneaza intre piatra cubica si asfalt turnat peste dale de beton, deci mare atentie pentru cine trece pe acolo, mai ales pe ploaie.

Pe bac

Suntem pe ba unde intalnim alti motociclisti cu care stam de vorba. Ploaia a stat dar deja sunt ud si in cizme, deci nu mai conteaza. Mai avem de urcat pana la Lehliu si de acolo intram pe autostrada.  Cum trecem de Craiova Calarasi incercam sa prindem soarele din urma dar fara sanse, se ascunde dupa dealuri sub forma unui disc rosu, luminos.

Lehliu – intoarcerea acasa. Ca de obicei oprire la capatul autostrazii, fumam o tigara si ne bucuram ca totul a fost ok si am petrecut inca o excursie reusita. Data viitoare vom incerca Veliko Tarnovo sau pasul Shipka… in orice caz, ne vom intoarce in Bulgaria 🙂

No related content found.

Click to share thisClick to share this