7

Rasarit in Vama

Soare. Ba mai mult decat atat o sambata cu soare. Si fiindca se cam pusese praful pe coltul de harta a Romaniei unde sta scris Vama Veche am fixat destinatie de vara: la mare.

Una din chestiile care imi plac de fiecare data cand ma apropii de litoral: aerul care miroase a apa de mare, briza racoroasa imposibil de confundat si faptul ca stii ca aproape, uite, imediat dupa linia de orizont se afla plaja.

Florin lasase deoparte oboseala ultimelor doua zile de munca in care nu a prea avut momente de odihna si deschidea drumul printre masinile care aglomerau dupa-amiaza din Constanta. Urmeaza Mangalia, 2 Mai si apoi, dupa drumul care coboara in stanga printre terase, plaja din Vama Veche. Cebe o ia la fuga pe nisip (delicat, sa nu murdareasca cearsafurile de pe plaja) si se opreste sub o umbreluta.

Lasam calutii sa se odihneasca si pornim intr-o tura de recunoastere. De la an la an se pare ca Vama ramane doar in amintirea celor care o stim cum era cu ceva timp in urma. Dar sper ca tendinta de a o transforma intr-o a doua Mamaia se va opri, macar intr-o ultima incercare de a pastra vie o idee frumoasa.

Dar suntem in Vama, ne simtim bine, soarele incepe sa apuna iar noaptea deja incepe.

Ne gasim un loc de dormit, si noi si motoarele, in fata unei terase mai putin populata si ciocnim cu prietenii pe care i-am intalnit mai devreme, intamplator, pe plaja. Bere si tequila, prietenii, barmanita care punea inca o data si inca o data “Highway to Hell”… Ne simtim bestial, terasa este in totalitate a noastra, doar cativa se mai aseaza pe la mese si oricum le-am captat atentia cantand in picioare pe mobre: “I’m on the highway to hell!”.

Intr-un tarziu, aproape de zorii zilei ne asezam si noi sacii de dormit langa motoare si ne pregatim de somn. Nu am ratat nici rasaritul, atat de impresionant incat ai senzatia ca este o scena dintr-o alta lume.

O noapte in Vama si un rasarit de soare deasupra marii… abia asteptam sa ne reintoarcem!

No related content found.

Click to share thisClick to share this