12

Pregatire de sezon

13.03.2011- Dimineata – cu greu trezire dupa o noapte de munca. Incredibil dar se pare ca a venit primavara cu o usoara tenta de vara. 9 dimineata si inca ma foiesc in pat…. ce e de facut, deschid cu teama portofelul si incerc sa fac un inventar: hartii, biletele, carti de vizita si …si…150 lei amarati (si astia imprumutati ca sa imi iau mancare)…. maine e zi de salariu asa ca…. risc… il sun pe Alex…. imi raspunde. Discutia e irelevanta; conteaza doar concluzia care, este cea pe care puteam sa o ghicesc de pana sa il sun. Azi iesim, iesim din betonul, gropile, praful si masinile din Bucuresti. Ne intalnim sa stabilim o ruta pe care sa lasam libera sa zburde herghelia  care a hibernat un pic in sezonul rece. Hmmmmmmmmm…… Alexandria….. un drum care merita facut intr-o zi de 13 martie.

Am plecat…. tot ce ne dorim – un asfalt uscat…. dupa cateva plimbari pe stradutele din Bucuresti am ajuns la marginea colosului de beton si in fata se intinde un drum pe 4 benzi si campul care pare ca prinde viata. Drumul este impecabil, ne jucam cu motoarele pe sosea, depasim, reducem si acceleram de parca asta ar fi primul lucru pe care l-am facut de cand am aparut pe lume. Soferii mai prietenosi ca niciodata ne fac loc sa trecem, ii depasim, ii salutam si continuam sa acceleram de parca am fi urmariti de cineva, de fapt e doar senzatia de libertate care ne-a lipsit in ultima vreme.

130320110181303201102013032011021

Am oprit undeva aproape de jumatatea drumului sa facem cateva poze si sa ne bucuram de briza calduta care adia dinspre sud.

13032011022

Un pasager clandestin se urca pe Cebe si parca se bucura si el ca si noi de vremea de afara.

13032011023

Nu avem incotro si il dezlipim de pe rezervor caci nu avea echipament moto si nici macar casca, iar noi trebuie sa ne vedem de plimbare.

13032011024

Am ajuns in Alexandria si ne oprim.A durat prea putin drumul si parca nu am vrea sa ne intoarcem acasa asa devreme prin urmare ne hotaram sa plecam spre Giurgiu, vedem un indicator si incercam sa il urmam dar fara nici un rezultat, drumul era de pamant si nu ducea nicaieri asa ca revenim in oras si mergem inainte spre Zimnicea. Cu mici dificultati descoperim drumul cel bun si ii dam gaz dar……dupa cativa km …durere…drumul se transforma…arata de parca toata armata a trecut cu tancurile pe  acolo.denivelarile si gropile sunt atat de multe si atat de greu de evitat incat alegem solutia cea mai simpla- acceleram fara rezerve sa atingem doar coama lor ca sa nu mai le simtim asa profund. Functioneaza dar nu atat pe cat de bine am vrea noi.

130320110251303201102713032011028

Am ajuns in Zimnicea. Un orasel mic si linistit. Oprim la intrare sa tragem o gura de aer si sa ne mai relaxam muschii care au suferit pe portiunea de drum abia incheiata. Daca fabricantii japonezi ar stii ce facem noi cu motoarele lor sunt sigur ca am primi o condamnare la moarte.

Ok! am ajuns aici, si acum ce facem?  Sa o apucam iarasi drumul pe care am venit nu prea ne convine asa ca ne reincercam norocul spre Giurgiu. Gasim un indicator si il urmam, ne mai intalnim cu cateva grupulete pe 2 roti semn ca drumul e bunicel si continuam sa riscam dar….pe langa faptul ca satele prin care treceam erau  parca in sarbatoare, toti satenii erau pe strada au inceput iarasi gropile.

"Cosmarul de sosea" – partea a doua.

Dupa cateva sedinte de injurat taxele pe care le platim ca sa ne rupem fundul pe seaua de la motor cand mergem pe sosea am zarit borna kilometrica magica care indica Giurgiu 13 km. 13 a fost numarul norocos de astazi 13.03.2011.

DSC00051DSC00053DSC00056

Am asteptat sa vina si Alex care ramasese un pic in spate sa vada de ce ii suna telefonul asa insistent, dupa care am pornit  spre oras…eram rupti de foame , de sete si motoarele cereau un plin de benzina asa ca dupa ce am trecut pe stradute, pe bulevard si ne-am apropiat de iesirea spre Bucuresti am oprit sa ne satisfacem poftele. Ce pot sa zic a fost cel mai bun corn cu ciocolata care l-am mancat in ultima perioada ca sa nu mai vorbim de ciocolata cu alune si de suc.

13032011029

Dupa o pauza de 30 de minute ne hotaram sa incalecam si sa agitam un pic calutii care incepeau sa se plictiseasca in parcare. Nu cred ca are rost sa mai descriu ce a urmat pe drumul Giurgiu-Bucuresti. Desmat total. Cateva radare pe care le-am vazut si am redus iar in rest….sa ne rezumam la a zice ca ne-am murdarit viziera cu miile de musculite care se loveau de noi cu peste 200km/h, nu stiu de unde isi luau un elan asa puternic.

In cele din urma am ajuns in Bucuresti si am tras pe dreapta ca sa mai schimbam cateva impresii despre drum si apoi sa ne retragem spre un dus fierbinte si un pat moale ca la cat de intens am trait ziua de azi o sa cadem lati. In doua cuvinte : o zi perfecta.

13032011031

Fierb de nerabdare sa imi iau motorul si sa plec in urmatoarea excursie. Sunt dependent de libertate.

No related content found.

Click to share thisClick to share this