6

Stanga, nu... Dreapta, nu... Stanga, nu... Dreapta, nu...FUCK!!!

La data de 21 aprilie 2010, cu ajutorul firmelor de constructii care se ocupa cu asfaltarea strazilor, am avut parte de primul voblaj din viata mea. Surpriza s-a intamplat pe la 9:30 seara, intre Tineretului si Eroii Revolutiei.

Schema a fost in felul urmator. Eu pe banda a doua, in fata mea o masina care mergea decent cam cu 50 km/h. Eu eram nemultumit de viteza autovehicolului am dat semnal si am trecut pe prima banda. Nu am observat ca pe jos sunt pete de nisip, si am accelerat pentru a ajunge la viteza mea de “croaziera”.

Cum am accelerat eu asa… un pic mai brutal in stilu-mi caracteristic, roata spate cred ca vrut sa ma depasasca prin dreapta pentru ca la un moment dat am ajuns cu ghidonu virat complet la dreapta, motocicleta aplecata usor spre stanga, roata spate mergea in paralel cu mine iar eu eram foarte confuz. in momentul in care am depasit zona nisipoasa si roata a prins un pic de aderenta, s-a razgandit si a incercat sa ma depasasca prin stanga… “joaca” asta a durat cred ca pentru urmatorii 50 m… cand pe stanga, cand pe dreapta. Mentionez ca viteza era undeva in jur de 50-60 km/h. Ghidonu parca era posedat si al naibii avea mai multa forta decat mine.

Cand pulsul a ajuns sa bata mai repede decat RPM gremlinului de sub mine, am decis ca sunt prea slab pregatit pentru a ma lupta cu fortele necuratului si n-am dat drumul ghidonului dar mi-am relaxat muschii si l-am lasat sa-si faca damblaua… in urmatorii 50 m s-a potolit, s-a resemna si a continuat sa mearga drept. roata spate s-a resemnat si ea si s-a asezat frumos in coloana in spatele rotii din fata, iar eu am fost in stare sa zic: Na, “ra-ti ai dreacu de caluti, ca va trag eu hamurile si dracu va mai scoate pe toti odata la plimbare”. am tras pe dreapta. mi-am aprins o tigara sa ma linistesc.

Tremuram ca un apucat de Parkinson care a baut 10 l de cafea… M-am invartit un pic in jurul motorului posedat, l-am intrebat daca i-a trecut sau inca mai are chef de joaca. Am incalecat si am ajuns acasa… intreg… inca mai am un tremurici in mana dreapta cand ma gandesc ce am simtit in secundele alea.
A doua zi, la recomandarea unui coleg motociclist, m-am uitat la DVD-ul lui Keith Code si am realizat ce am facut gresit: in prima faza… cand am inceput sa derapez am inchis acceleratia si asta, impreuna cu muschii incordati pe ghidon, a facut ca motocicleta sa intre in voblaj. Miscarea laterala a rotii spate a fost transmisa in corpul meu si implicit in brate. in momentul in care m-am relaxat, am lasat motocicleta sa gaseasca ceea ce cauta…. sa alinieze rotile pe directia de deplasare… lucru pe care eu nu ii dadeam voie cat eram incordat. Sper sa nu mai trec prin asa ceva, dar macar acum sunt constient de ceea ce trebuie sa fac in astfel de situatii. Ieri am avut noroc ca am reactionat asa… a fost o actiune involuntara din partea mea si pana nu am vazut documentarul lui Keith, nu intelegeam de ce s-a intamplat asa. Atunci am realizat ca e important sa invesc niste timp si niste bani pentru a merge pe circuit (a se citi AMKart) pentru a testa atat motocicleta cat si pe mine…

No related content found.

Click to share thisClick to share this