Username:

Password:

Fargot Password? / Help

Frati pe viata!

Mirosul motorului incins dupa un drum lung, sunetul paharelor ciocnite la un foc de tabara, aventurile povestite la lumina lunii, rasaritul vazut din mers, calare pe motoare, mana intinsa in momentele grele si amintirile scrise cu mii de kilometri... toate acestea ne leaga in fratie.

Daca vrei sa te alaturi familiei BlackHelmets click aici.

BlackHelmets - Frati pe viata!

What good is dreaming at, if you don't actually do it?
... acesta e doar inceputul...
0

Giurgeni, Sub Pod la Dunare

Giurgeni, la Dunare sub pod. Deja la a doua editie, o ieseala asteptata de mult. De ce ? Pai cum sa nu astepti cu sufletul la gura un format care a iesit extraordinar anul trecut, cum sa nu astepti rasfatul gazdei (Fane) care te cinsteste si te simti mandru ca-i esti aproape si te omeneste cu de toate, numai bunatati si rasfaturi culinare. Anul asta s-a plusat, deoarece a mai fost Saru a carui onomastica a trecut nu fara ca acesta sa ne inece un pic in licori bahice si colac peste pupaza sa avem in familie un Tudorel, mare bucatar de ocazie care a considerat el ca cele peste 400 de sarmale, gratare peste gratare, borsul de peste de la mama lui si prajiturile pe care mama gazdei si sotia le-au gatit fara mila de diabet oferite de gazda nu sunt suficiente, ca e necesar un ceaun de 5 vedre de ciorba de burta cum rar mi-a fost dat sa mananc. Ce mai ne-am muncit putin sa facem fata festinului in lege de la fata locului dar ce mai turavura, cred ca mi-e foame si ma gandesc cu jind la ce a fost acolo :D .
Timpul trecea dar parca nu suficient de repede pana la data mult asteptata, sa ne balacim in curentii dunarii de sub pod la Giurgeni era tot ce asteptam in saptamana aia. Ne-am organizat plecarea care cum reusea, unii de vineri dimineata, altii mai pe seara si unii mai putin norocosi de sambata, ba de prin Bucuresti altii de pe la Urziceni, fiecare pe unde era. Primul grup a plecat din Bucuresti si au intersectat calatorii din Urziceni pe la Slobozia, dupa o gura de cafea s-a trasat planul cumparaturilor care urmau sa fie facute la Tandarei. Zis si facut, liste peste liste, ce tot glumesc nici o lista, avem experienta, din ochi se dimensioneaza totul, cata mancare cata bautura tot. Cu desagile si porbagajele pline ne-am avantat, dupa ce am zabovit pret de o ora la Tandarei catre locatie. O baie rapida si toate au decurs de la sine intr-o insiruire fireasca de vineri la 14 00 pana Duminica la 14 00, da repede mai trece timpul asta cand esti in familie si te simti bine. Am fost o mica particica din noi vre-o 50 de adulti si o droaie de copii cu care ne-am batut la capitolul cine se distreaza mai bine. Am dansat, am ascultat muzica tare si multa: D si ne-am bucurat unii de altii si impreuna de tot ce este frumos si aaaa! De ploaia de stele care smulgea rumoare la fiecare corp ceresc care aprindea bolta instelata. Deja facand retrospectiva realizez un lucru, cuvintele sunt de prisos si oricat de talentat ar fii scriitorul nu reuseste sa reliefeze fiecare detaliu ( mai putin scriitorii clasici ) si traiere pe care le traieste cel fericit si blestemat cu dorul de duca, bolnavul cronic de calatorie! Dragilor viata este frumoasa si trebuie traita cat mai frumos. Ma inclin in fata voastra in special a celor care au fost acolo si imi pare rau de voi cei care nu ati ajuns. Show must go on: DIMG_2476 IMG_2516 IMG_2530 IMG_2567 IMG_2570 IMG_2576 IMG_2583 IMG_2584 IMG_2590 IMG_2616 IMG_2620 IMG_2623 IMG_2626 IMG_2641 IMG_2649 IMG_2655 IMG_2664 IMG_2670 IMG_2673 IMG_2680 IMG_2681 IMG_2696 IMG_2699 IMG_2726 IMG_2733 IMG_2740 IMG_2741 IMG_2750 IMG_2752 IMG_2765 IMG_2766 IMG_2770 IMG_2773 IMG_2784 IMG_2787 IMG_2809 IMG_2816 IMG_2819 IMG_2881 IMG_2895 IMG_2906 IMG_2907_1

0

Plaiul Foii

Inca un pas…

Toarna cu raze de mi se lipeste maieul de acest eu. Merg parca in pielea altuia, sau ma rog…un fel de a spune merg. Paseste strainul asta pentru mine…inca un pas…
Tensiunea din antebrate si incheieturile palmelor imi zice ca trebuie sa ma intorc. Alunec pe o piatra si ma dezechilibrez. Imi bag un penis si ma uit de la poarta spre casa. Hai ca am numa’ 60 de metri de mers inapoi si ma opintesc in carje…Scuip acrit in san si ma gandesc: iar ma ‘cac pe mine’ pana la scaun, cateva minute bune de sontacaiala…
Sunt obosit si visinata ajunge prea repede sa se bata in gura cu Tadoru pe piciorul meu stang si cred ca ultimul pierde. Privesc la bietul Fazer, muscat de partea stanga, ma intristez de rana lui proaspata, ma las in scaun si inchid ochii atingand cu degetele cutia de pe masa cu bucatile de carena sparta…Sute de imagini mi se desfac direct in cortex pe fast rewind ca o epidemie agresiva…
Se anuntau multe grade in ceas si toate tindeau sa sparga ecranul normalitatii. 16 motoare in 3 grupuri si 4 masini se urneau din KFC-ul de langa Ikea, apasand DN1, ca apoi sa ia drumul Rasnovului, prin Paraul Rece, Zarnesti si intr-un final sa-si odihneasca tablele in Plaiul Foii. Erau 200 km, dar toti aveau sa se intample la temperaturi de pana la 44…
Ne-au prins orele din urma aratandu-ne victorioase un 11:00, stand la o tigare prelungita in Petromul de pe centura de la intrarea in Ploiesti. Aglomeratia de la pompe, tigara si multele litre de apa sunt de vina. Dupa un rusinos 40 de minute, ne-am urnit spre Paraul Rece, pe un drum aglomerat foarte, odata cu apropierea de Sinaia, obligandu-ne la depasit prin stanga coloana interminabila si aproape stationata. Fierbeau motoarele, noi si benzile de pe asfalt parca fluturau in panglici curbate de mirajul emisiei de caldura din drum. In Busteni, un politist il certa pe Bucataru “-Ce cauti, ma, pe aici? Vrei amenda? Depasesti coloana asa cu mine de fata? Esti nesimtit?”, in timp ce in spate se forma o coada de 16 motoare. “-Pai si ce vrei, ma, sa mor aci, printre masini, la 60 de grade si sa blochez tot traficul?”, raspundea Bucataru. Omul si-a pus mana in cap si, cu un zambet de strain, ne-a facut semn sa trecem…
Crosetam traficul super imbacsit usor usor, apropiindu-ne de intersectia DN1 cu 73A, unde ne urniram spre Paraul Rece in binecunoscuta de-acuma succesiune de curbe. Razele nu mai ajungeau direct pe noi sa ne fiarba in carcase, izbindu-se de masivii muti si lasand izul de rasina sa ne trezeasca dorul de munte si pofta de curbe…Mirosea a cauciuc incins si motoreta mugea constant. Doamne, ce imi place cum zice pe limba ei. Zice doina drumului intr-o cursivitate sora cu mersul apei de rau. O aplec si ma asculta, trag de gaz si ii cer mai mult. O cunosc deja! Ma apropii de Mitroi si il rog mut, in casca, sa nu mai franeze in curba, si sa ma priveze, totusi nu il depasesc. Imi place jocul si vreau parca sa-l imping si pe el sa-i ceara tributul. Daca nu vrei mai mult, ajungi sa stai, si daca stai, ajungi sa te gandesti ca e bine asa…sau poate ca doar Vaca e de vina pentru ca merge prea incet si e in fata noastra 
In casca se intampla multe, adesea mai multe decat pe sosea, sau poate sunt eu de vina in locul vacului…Pana la urma suntem toti un grup tocmai pentru ca suntem diferiti, desi cu o pasiune comuna si constanta, iar drumul este placerea noastra multa, mai multa decat destinatia…
Ne-a prins ceasul din urma, batand de 14, cand am andocat in parcarea Penny-ului din Zarnesti. Ne-am organizat repede, am facut cheta, am luat cu asalt magazinul si in scurt timp am umplut 3 carucioare cu tot ce aveam nevoie pentru doua mese ce urmau sa vina, cat si pentru micul dejun de a 2-a zi.
A urmat un drum in care praful s-a tesut frumos pe noi si cai, schimbandu-ne culoarea si infundandu-ne aerisirile la casti (mai putin alora cu open face-uri la care le-a infundat direct narile.) Inca ardea de sus, dar padurea si prietenii masivi l-au mai imblanzit o leaca. Ne zambea fara nori. Se oprise bine din ras…(pentrut cei care se intreaba, da, este elipsa subiectului adica soarele :D)
Corturile s-au montat parca singure in timp ce radeam cateva beri fara drept de apel. Cu greu mai ajungeau la rau, alaturi de vin, tarie si mancarea ce trebuia tinuta la rece. Am surprins un Varan umfland la saltea, cand i-am confiscat toporisca pentru a croi o cale prin lastaris, spre rau. Aveam sa facem multe drumuri intre gratar si rau…
Ne-am oprit de cateva ori bune pana sa dam de refugiul asta. O bucatica de poiana cu trunchiuri de copaci taiati si stivuiti, gata spre a fi ridicati, cu multe lemne de gratar si foc de tabara, cu padurea aproape si raul la cativa pasi. Ce haiducie sa iti poti dori mai mult?…Se anunta o dupa amiaza perfecta. Urma o bula de “no stress” cu bere, gratar si caterinca….exact ca in vremurile bune…Tanjeam dupa asta. O asteptam ca pe o baie rece dupa multi km de desert, unul in care asfaltul arde mai tare ca nisipul si oamenii sunt mai rari decat cactusii…
Gratarul sfaraia cu de toate, strajuit de noi. Berea pierdea teren si ne luptam sa nu pierdem si noi, dar gratarul a mers ca uns si in curand, am pus de pat cu o campeneasca la umbra, aproape de apa si de rezervele stivuite la rece. Pana acolo insa, ne-am tiganit in rau mai rau ca aia mici…noi si cainele lui Pitic.
Un tablou prea greu de animat din cuvinte se desena singur, pe masura ce eu, Cos si Varanu incercam sa tinem disperati stropii de apa departe de tigarile noastre, Toma, Dragoselul si Pitic se luptau sa invinga cainele in apa si Fanel se lauda pe cracul stang, in timp ce pe malul drept, la cativa metri, Tilda, Oana si Zizu lopatau apa la slapi in capul astora din rau. Din cand in cand se tipa din amonte, la Misu, pentru a recupera cate un slap furat in aval de curent…
Dar cum burtile pline trebuie sa nu sada prea mult, ne-am pus pe trante si demonstratii de lupta (in joaca evident) si cum nu puteam sa lipsesc, ma puse naiba sa ma incerc cu Pitic care are cu vo 40 de kg peste mine si un cap in plus si cum ne opinteam mai tare, il incarc pe mine. Asta se descarca cu toata greutatea si apasa pe piciorul meu stang pana cand il simt ca paraie sub talpa…A urmat o durere de muscam din cernoziom albindu-ma la fata. Nu parea nimic rupt, dar durea de ma cacam pe langa mine. Stiu ca a trebuit sa ma intind ca se intunecase orizontul o leaca si dicleam un zenit strain de lumea asta. Mi-am revenit repede, meditand cu piciorul in apa rece a raului. Cautam niste pesti imaginari si meditam la tampenie. Acu, pe semne ca de la adrenalina si ceva cocartz nu simteam exact ce trebuia, dar inca mai puteam sa calc in calcai…asta pana a 2-a zi…Stiu ca nu l-am mai bagat in seama in seara aia, desi se umfla incet incet. Era si pacat. Atmosfera e greu de zugravit. Foc, glume, mistouri, cocartz si povesti la flacara, cu oameni dragi pe care anii si viata nu i-a dus departe de mine si pt. asta sunt recunoscator cu adevarat…
Era tarziu si doream cu incapatanare, schiopatand usor, sa ma tin dupa Tilda in incercarea de a ajunge la o colina putin mai inalta. Voiam sa prind ceva semnal si sa trimit un mesaj alor mei ca sunt bine (eram ?!..) Stiu doar ca m-am trezit cocotat pe un butuc, am reusit sa fac vant la sms si “surpriza”! Eu cum plm ma mai dau jos d’aci, caci Tilda se desira daca ma las pe umarul ei sa cobor…Sunt idiotul impardonabil!… Norocul meu a fost ca m-am trezit cu un Bucatar care, desi are probleme mari cu lombara, s-a opintit si m-a carat vreo 100 de metri, atarnat de o aripa, pana la corturi, in ciuda rugamintilor mele de a nu isi nenoroci lombara cu mine…Eram impresionat si gandeam cu voce tare in cap, in timp ce masivul meu prieten ma purta incet…
Se fisura de ziua si prima gura de aer montan m-a pocnit in moaca de indata ce am crapat cortul. Treaba era nasoala caci urma sa ma reazem mai mult in dreptul cat strangeam cortul si puneam pe cal. Zeci de ganduri se adunau agitate si se inghesuiau gatuite la filtru…Ptiuh! Tacere in cap am zis! Pe rand! Norocul meu a fost ca imi scoate D-zeu in cale oameni adevarati atunci cand ma arde mai tare. Sunt un norocos!
….
Eram aliniati toti in acelasi colb de ieri si gata de plecare. Rahat! Am uitat sa imi incarc mp3 player-ul. Asta si faptul ca, surpriza din nou, nu pot sa schimb nici o viteza in sus. Ma doare de ma stramb…Si, deodata, imi pica de sus si raspunsul. Schimba la calcai, potaie! Bagi calcaiul sub pedala, prin fata si ridici apucand ca si cu un carlig. Urmau 300 km cu un Transfagarasan la pachet si totul la schimbat cu calcaiul…Merg de mult pe motor, dar trebuie sa recunosc ca m-am indoit de mine un pic si atunci s-a gasit scarbavnicul de mp3 sa ma lipseasca in casti de un Icon for Fire sau un Poets of The Fall…
Schimbam a 2-a, apasam brusc ambreiajul si agatam cu calcaiul pedala pentru a 3-a. La inceput motorul se tura un pic si intra putin in frana de motor pana trageam iar ambreiajul, caci nu apucam sa schimb suficient de repede. Dupa 40 km incepea sa ma jeneze tendonul lui Ahile. Il frecam prea des, insa cel mai complicat era sa aduc cutia de viteze la punctul mort pentru ca e nevoie de finete, iar eu trebuia sa folosesc calcaiul…M-am obisnuit repede si in curand nu am mai bagat in seama durerea constanta si nici tendonul. Adrenalina isi facea treaba, iar eu ma concentram la curbe, depasiri si la oglinzi. Avantajul meu, gandeam in spatele vizierei, este ca imi cunosc bine motorul actual, de mai bine de 4 ani. Il inteleg si stiu ce si cand sa-i cer, cum intra in viteze, cum franeaza spate si fata simultan si compesantoriu, cum sta pe curbe, ce face centrul de greutate acolo, cum lanseaza furca pe fata si amortizorul pe spate si mai ales cum se comporta cuplul si frana de motor (esentiala). Astea le inveti in timp si bine, daca nu schimbi motorul des, caci fiecare motoreta are particularitatile si comportamentul ei…
Ne-am oprit in ultima benzinarie inainte de intrarea pe Transfagarasan. De sus ne incerca usor o ploaie si lumea a inceput sa cotrobaie usor agitata prin bagaje dupa costumele de ploaie, cand Misu ne-a anuntat ca motoreta lui nu mai sare de 5000 de ture si de 80, pe langa un mers al motorului cam ciudat la ureche…
Dupa o cautare de 15 minute a unei chei cazute intre carene si scut (Toma a fost erou si a salvat ziua), impaiati bine in costume si cu gazul full, ne-am urnit incet pe superbul drum ce patrona zarea.
O silueta lunga si sinuoasa a unui imens sarpe impietrit printre munti, adesea cu inelele in nori, se desprindea luand viata parca din legendele Olimpului, de parca un titan dinaintea timpului, intr-o lupta epica, a aruncat sarpele imens din ceruri si l-a infipt intre munti, un strajer al eternitatii ce va sa fie tot aici cand noi vom fi demult plecati din lumea asta si Vaca biciclea parca dupa un ceas care avea minute la secundar…
Curba dupa curba, cu hau in drepta si versant in stanga, cu nori si soare, drumul ne-a lasat in parcarea dinainte de tunel. Pustiul de acolo ne ameninta ca daca nu platim 5 lei de motor, in conditiile in care de masina era 10 lei, cheama jandarmii…(daca ajungeti pe acolo, nu le faceti buzunarele mari hapsanilor!) Hmm, ce specimene locuiesc frumoasele meleagurile imi ziceam in casca…Nu am fi stat oricum mai mult de 15 minute asa ca ne-am urnit repede, agatand cativa Kurtoskalacs din mers.
Ploaia ne-a prins imediat dupa ce am parasit sarpele, dar nu cu burtile goale. Am apucat sa ne oprim la o terasa inca pe Transfagaran unde ne-am desfatat cu o masa calda si niste papanasi, apoi ne-am apucat iar de curbe. Mai faceam o pauza mica de cateva minute la o tigara. Ma bucuram de ea caci neputand sa ma mai ridic in scari, imi amortise dosul.
Cos tragea de curbe, urmat de Mitroi, apoi eu, Saru si Turbo in primul grup. Le-am aplecat si am inchis cauciucurile pana cand ne-a “sarit inima” intrand intr-o curba plina de nisip si cu ditamai craterul pe mijloc. A fost unul dintre momentele alea in care am strans din dinti si am mangaiat toate comenzile motoretei impreuna cu un flash “Pater Nostrum”. Saru aproape ca jura ca a dat drumul la unul dens pe crac si fara jena! Recunosc ca toti am avut aceasi senzatie frustrant de veridica…
Ploua si nu dadea semne de un viitor menajament. Se aliniau norii la orizont, prevestind un dus lung si umbra multa…
Eram patru si aveam un avans de cateva minute in fata. Ne-am oprit intr-o parcare betonata, pe marginea drumului si putin mai jos decat acesta, sa-i asteptam pe restul. Era bine. Imi mai odihneam piciorul pe jumatate beteag. Se umflase in bocanc, dar inca calcam in el. Toma suna si tocmai ne anunta ca motoreta lui Misu a cedat de tot si nu mai vrea cu el. Urma sa vina John desi mort de obosit, cu duba lui de cartofi, sa incarce motoreta si sa o duca la Bucuresti. Nu avea rost sa mai asteptam. Incalec pe motor, ma asigur st / dr si dau sa plec, dar calul se inclina brusc pe partea stanga. Roata putin virata, proptita in asfaltul care era mai sus decat parcarea, a alunecat. Pun repede piciorul stang si beteag, din reflex sa o sprijin, dar instinctul de autuconservare si durerea nu ma ajuta prea mult. In alte circumstante as fi rezemat-o usor de pamant sau as fi tinut-o, dar asa o las sa cada intre picioare analizand repede daca nu am sexat de tot piciorul…Bucataru (sa traieti Bucatare, te pup!) se opreste pe partea cealalta a drumului si dupa 2-3 minute ma incarca in spate si ma ajuta sa incalec iar pe motor. De data asta nu cred ca mai pot calca in picior, dar vad ca macar mai pot schimba vitezele. La calcai, dar inca pot…
Pe rand, Curtea de Arges, Bascov si Pitestiul se pierdeau in spatele nostru…Usor, intram pe autostrada A1. Cerul parca se inchidea la culoare invers proportional cu deschiderea vanelor. De acum incepuse sa dea bine cu apa in noi (urmeaza o parte pe care nu o recomandam ca etalon de urmat sau incercat. De preferat este sa va opriti la un ceai cald, sa asteptati sa treaca apa si apoi sa calariti linisititi…)
Era primul km de autostrada si perdeaua se tzesea incet dar sigur. Ma intrebam retoric si tot in aceeasi casca, pe unde am ratacit panarama de stergator de deget pt viziera, in timp ce crapam viziera la juma de minut sa se dezabureasca. Apa curgea de acum pe manusile si bocancii deja saturati urmandu-si linistita ciclul in natura. In spatele meu si a lui Cos, se aliniau motoarele bine spalate…
Borna arata km 50 si ceva parca si cerul trecuse de la cana la galeata. Turna pe noi supart de parca tinea cu tot dinadinsul sa ne spele de tot colbul din Plaiul Foii, uitand ca s-a dus demult…Motoarele mugeau constant si sigur sub cerul dezlantuit….
Pe la km 40 a inceput sa dea de sus de parca anunta al 2-lea stres a lui Noe si nici semn de vreo arca…doar noi motoarele si raurile din cer mictionand cu presiune peste noi.
Mergeam cu 100-110, insa constant si usor usor eu si Cos ne-am distantat de restul. Orice incercare de semne se pierdea in negura furtunii si in imposibilitatea de a fi percepute din spate. Principala noastra ghida erau stopurile si umbra de reflectorizante care se mai distingea din parapetul din stanga noastra si noi o tineam constant 100-110…Mai depaseam, mutandu-ne pe banda a 2-a, ca mai apoi sa revenim succint pe prima, dupa ce invariabil ne trezeam cu cate un pitziponc dandu-ne nervos flash-uri din spate in acele cateva secunde de banda doi. Ni se parea ca pedalam putin cam repede pentru furtuna aia, dar ne saturasem de murat. Cateodata, se facea lumina brusc si un arc maiestuos lega cele doua taramuri in razboi, in timp ce noi ne limitam la a ridica degetul aratator spre cer…Depaseam si ne intrebam cand ne va pune un destept o frana in fata ca s-a cacat pe el de la un fulger, nu il diclim prin perdeaua deasa de apa si ne agatam de antena lui de plafon…Probabil ca era doar o chestiune de timp sau noroc…
Nu trecu mult si am tras repede in proxima benzinarie. Cos cauta masca de neopren. Se saturase demult de biciul stropilor de ploaie pe fata din cauza openface-ului. Am postit o tigara in causul palmei cu un filtru imbibat de ploaie, cand s-a apropiat de noi un membru de la Romantic Bikers. Omul nu avea costum de ploaie. Venea de pe Dealul Negru si nu se pregatise. Ne-a intrebat daca putea sa dea join, in conditiile in care nu am fi depasit 120. Nici pomeneala, l-am asigurat ca e viteza maxima si se va intampla rar.
Autostrada murata si noi odata cu ea, parca nu se mai termina. Calaream instinctual, semi-orbi, printre blocuri de tabla abia clipind din stopuri, prin valurile de apa si intunecimea unei autostrazi prost intretinute, macinand in singuratatea castii “Doamne, tu tii acest ghidon. In mainile tale ma pun. Du-ma acasa bine!”
Ne-am gasit toti in ultima benzinarie inainte de intrarea in Bucuresti. Radeam, cu bocancii in maini desertand apa, storceam manusile, fumam frenetic si faceam poze de grup in timp ce Vaca mai avea sa faca cca o jumatate de ora pana la noi…
M-am departat un pic de grupul viu colorat, am iesit schiopatand de sub copertina statiei, din nou in apa si m-am uitat in sus multumind, desi ploaia continua tacuta sa-mi inunde fata…
IMG_20170701_095235 (1)20049089_1959595494066302_2092730995_oIMG_2350 IMG_1948IMG_1959IMG_1977IMG_20170701_154612IMG_20170701_154400IMG_20170701_154352IMG_20170701_154541IMG_20170701_132650IMG_20170701_095252IMG_20170701_154503IMG_20170701_095358IMG_20170701_132613IMG_20170701_154409IMG_20170701_154257IMG_2347 IMG_2349 IMG-20170703-WA0066 IMG-20170703-WA004219911786_1959595180733000_1583850015_o

0

Bikers for Humanity-Cumpana 2017

Bikers For Humanity, Cumpana, Constanta, 2017

Pielea ma ardea parca mai tare sub geaca, acum ca mai aveam putin pana la perna. Motorul era deja pe cric si eu ma impleticeam incet spre usa casei in timp ce bagajele urmau sa ramana pe bietul catar metalic, inca cel putin o zi. Putzeam la propriu si din toate ungherele lesului animat. Ma minunam si eu de unde si ce ma mai propaga in opinci, dar se simtea cald si bine. Era sentimentul acela pe care il ai cand ai reusit ceva care ti-a depasit asteptarile… Ah…perna! Asteptam sa-mi rupa filmul, dar el se incapatana sa treaca pe replay, insa de data asta pe FFW. Acelasi catar, acum pe cric si la fel de incarcat, se precipita in dupa-amiaza de 2 iunie, repede pe poarta si ateriza in ultima benzinarie Mol, dinaintea intrarii pe autostrada A2. Urma sa ridicam cricurile la orele 14:00 si ne astepta un drum spre acelasi litoral, drum despre care, sincer, mi-am cam pierdut interesul de ceva vreme. Nu are nimic de spus, cu exceptia modului in care il condimentezi tu, singur sau alaturi de tovarasii de drum. O singura variabila merita consemnata in aceasta ecuatie: nici un drum nu este identic cu celalalt. Daca ar fi sa ma intrebi de ce, nu as sti sa iti dau un raspuns concis, insa as putea veni cu sute de exemple. Asa se facea ca siluetele om-motor, lasau umbre miscatoare pe griul dungat intrerupt, deformandu-se pe alocuri de la caldura. Am ales sa merg ultimul, inchizand grupul. De departe este cel mai bun loc, pentru ca poti vedea tot ce se intampla in fata si mai este si view-ul magnific dat de organismul viu format din siluetele de mai sus. In fata mea, “Bucataru” macina usor km sub greutatea choper-ului croit parca pe masura lui. Vantul ii anima steagul BH prins de sisy-bar, cand acesta dadea semne vadite ca vrea sa evadeze. Nu stiu cand am ajuns langa el, semnalizandu-i problema prin semne specifice, si dupa o oprire scurta, ne puneam iar in miscare, de data aceasta, pentru a ne opri in 7-800 m. “Bucataru”, prinsese steagul cu soricei dar uitase manusile pe rezervor… Acum graiau prin semne evidente, ca un tir le-a luat pe talpi, insa erau intregi… Intarzierea cumulata din cele doua opriri, sa zicem ca ar fi totalizat cca 10 min….poate unele dintre acele minute de intarziere pentru care multumesti si te pun pe ganduri tare de tot… Asta cerneam in timp ce treceam pe langa un accident grav ce se intamplase cam cand ar fi trebuit noi sa trecem prin acel punct al autostrazii, daca nu intarizam “aleatoriu”…In sant, un camion cu cartofi si un autoturism, ambele rasturnate, isi cereau tributul in victime… Am incetinit dar nu ne-am oprit. Era deja multa lume si se acorda primul ajutor. Dupa calculele mele nu trecusera mai mai mult sau mai putin de 10 minute… [de aici cuvant inainte, urmeaza 4 randuri peste care poti sa sari daca nu ai baut suficient sau nu ai fumat ce trebuie ) ]
A urmat o discutie foarte filozofica la cafea, pe marginea subiectului “soarta este scrisa si nu poti schimba absolut nimic pentru ca este un interval inchis, destinul fiind singurul interval deschis din spatiul matematic {Soarta}, in care iti poti ajusta drumul si face alegeri cu impact cauzal, fara insa a putea afecta nodurile principale, scrise si inalterabile”.
A circulat cafeaua si gandurile prin noi, in flow-ul dubios descris mai sus (nasol daca nu ai citit alea 4 randuri pt. ca trebuie sa te intorci) si pe nesimtite ne-am trezit in campul Bikers for Humanity din Cumpana. Am odihnit dihaniile metalice in zona frumos delimitata, am montat corturile si ne-am prezentat la debreef-ul de la 19:00, conform programului afisat pe site. Urma sa “citim” cumpatat pentru ca venea peste noi o zi cu 8 ore de munca pe bune, exceptand pauza mesei de pranz si de tigare. Si cum nu suntem prea buni la respectat reguli, am “citit” pana ne-a amortit echilibrul…insa nu inainte de a beneficia de un discurs pasional al d-nei primar din Cumpana, unde ni s-a inmanat revista locala, noua, “bikersilor din Iad” asa cum am fost botezati de distinsa gazda.

Alarma misca telefonul care aluneca agitat prin cort. Era o dimineata de Sambata frumoasa, insa care se anunta darnica in grade. Batuse de 8:00. M-am luat si pe mine si am taiat-o repede la cortul de campanie pentru protectia muncii si semnarea documentelor specifice, apoi a urmat formarea echipelor de lucru, pe specialitati. Fetele au fugit repede la zugraveli interioare crezand ca scapa usor. La pauza de masa erau ornate de parca cineva ciufulise o bidinea de ele. Altii au ales placarea podului casei cu vata minerala si inchiderea cu OSB. Credeau ca va fi usor, asta pana cand au fost bagati in combinezoane cu gluga si au priceput ca aia e sauna la purtator, mai mult decat protectie. Unii s-au orientat la lucru pe schela, la tencuiala decorativa, o alta formatie, la legat fier pentru centuri si grinzi. Mi-aduceam aminte de discutia de cu o seara inainte, cu Cos. Desi am ramas la zidarie, inca sovaiam vazand pofta soarelui de noi. Dar, rapid s-a ajus si la cererea voluntarilor pentru echipa de zidari. Ne-am trezit facand, toti din BH, pasul in fata. Urma soare si munca grea, dar la fel de bine, urma sa ridicam paharul la final admirand ce a crescut din mana noastra. E usor sa distrugi si nu ramai decat cu amar, sau mai rau, nu simti nimic. E greu sa ridici si, ceea ce trece prin tine dupa aceea, iti incalzeste fiinta de parca ai fi crosetat pamantul din fire vii de lut…
Asa ne-a prins pranzul, punand BCA peste BCA, cu cate un cancioc de mortar dedesubt. Zidurile cresteau si o faceau mai repede decat le-am dat credit. Eram 18 oameni, cate 4 pe fiecare zid si Toma cu Fane la malaxat mortarul de zidarie.
-Toma, ce e ma, mortarul ala? E pisat! Uite Cip, vino sa vezi arta, ma striga Fane in timp ce eu taiam la un bloc de BCA. Eram 18 si nici unul nu isi castiga existenta din asa ceva, dar treaba mergea si o facea ireal de bine. Ne mai intra praf in ochi de la taiat BCA, ne mai indreptam de sale de la galetile cu mortar si de la carat material, dar nici unul nu se lasa. Trasam, masuram, zideam, ridicam sforara de nivel si o luam de la capat. Se zice ca timpul petrecut impreuna leaga oamenii si ca tinzi sa te incojori de oameni care te distreaza, te fac sa razi, dar cred ca greul dus impreuna leaga sau intareste prieteniile cinstite. Este greu de exprimat in cuvinte ce simteam cand fratii mei munceau cot la cot cu mine si fara a astepta rasplata, doar din dorinta de ajuta pe altii. Asudam toti laolalta in soare, pe placa, printre mortare si ziduri, faceam glume de santier si beam fiecare din apa celuilalt…Ne injuram, ne bateam pe umar si cantam…
Mitra mai aducea un BCA si ne invita la el cand va sa se apuce de casa, in timp ce Alin sculpta in cate un BCA, ba un falus, ba o pereche de sani sau emblema Bikers for Humanity. Blocurile au ramas zidite ca dovada vie ca zidurile alea au fost ridicate de “bikersii din iad” ai d-nei primar :-)
Ne-a prins ora 17:00 bronzati cu maneci, ca tractoristii, uitandu-ne la ce am reusit sa terminam. Ridicasem un etaj de cvadruplex intr-o zi! Nu este lucru putin si pot spune ca am vazut multe echipe de zidari radicand ziduri iar noi eram o adunatura, tehnic vorbind, de necalificati…
Stateam mandru cu berea in mana si ma uitam la ce crescuse din mainile noastre. Imi venea in minte vorba unui clasic in viata “berea are acelasi gust si fara voi!” si, poate acum mai mult decat oricand, realizam cat de mult se insala. Berea nu are niciodata acelasi gust…Ma gandeam la vorba asta si la cat de mult imi doream sa fi fost cu noi, toti fratii, pentru ca experienta asta nu era de eludat…
Pe negandite m-am trezit cu Cos langa mine. Se uita si el tot acolo…Pot sa pun pariu ca o parte din gandurile mele erau un ecou in mintea lui si nu numai, ca intr-o constiinta de stup. Stiu ca m-a convins sa “evadam” pana in Vama si, dupa ce am incercat fara succes sa il conving si pe Toma, m-am trezit calarind. Lume multa in Vama si pestrita, dar nu-mi era de mirare. Ne-am vazut cu Varanu si cativa amici, l-am predat pe Turbo si ne-am asezat la o tigare. Stiu ca i-am spus lui Cos, atat: vreau sa imi bag picioare in mare cateva minute si o taiem inapoi. Nu stiu daca am intors meduzele cu vreascurile in sus sau am oxidat pestii, dar am reusit sa ma intorc cu blugii uzi pe mine, in Cumpana. Macar eram multumit ca am luat marea in talpi. E terapie, promit!
Noaptea ne-a prins in plin chef, cu un Hrubi fericit si cantand Cargo. Roabele veneau una dupa alta, purtand la refuz berile si gheata. Undeva gratarul abia se terminase , cocosand din nou 2 oale mari cu carnati si mici. Cred ca ceva proroc fals sau, la betie, a prorocit ca are unde sa intre atata mancare si bautura. La pranz, insasi d-na primar ne-a servit cu sarmalute, placinta dobrogeana si gogosi. De cu o seara inainte ne-a adus pizza si nu eram decat vreo 150 de lupi…
Nu stiu cand mi s-a rupt filmul. Am incercat sa stau cat mai mult adunat in capul oaselor mele, insa oboseala si berea m-au impiedicat sa mai gasesc iesirea din cort. Dadusem o fuga la el sa caut un hanorac, dar mi l-a ascuns si mi-a dat saltea la schimb.
Dimineata ne-a gasit in viteza, cu bagajele pregatite. Ne-am luat la revedere de la gazde dupa ce au mai facut cateva poze cu noi. Aveam sa aterizam la parintii lui Fane. Oamenii ne asteptau cu un bors excelent, cu placinta, cozonac si prajituri. A fost una dintre mesele acelea de care iti aduci aminte mult timp (sa traiesti, Fane!) Ne-am inghesuit unii in altii, am ras, am impartit mancarea, ne-am “batut” pe verdeata de pus in ciorba, pe ardei si pe coliva. Desi ghiftuiti, am mancat cu pofta si cu mare drag unii langa altii, asa cum manca fratii, cot langa cot, apoi ne-am intins pe marginea drumului, vis-à-vis de motoare, la o tigare si o caterinca.
Drumul de intoarcere, deja prea des batut, ne-a asezat in doua grupuri organizate si ne-a lasat pe fiecare de pe unde ne-am urnit spre Constanta. Nu stiu cu ce au plecat unii din Cumpana, dar un lucru este cert. Eu m-am intors mai plin de acolo si nu neaparat de la mancare…FB_IMG_1497207125990

FB_IMG_1497207427620

 

FB_IMG_1497207418649

FB_IMG_1497207398798

FB_IMG_1497207348456

FB_IMG_1497207339540

FB_IMG_1497207323507

FB_IMG_1497207314153

FB_IMG_1497207297760

FB_IMG_1497207283636

FB_IMG_1497207274738

FB_IMG_1497207268819

FB_IMG_1497207259645

FB_IMG_1497207252826

FB_IMG_1497207245551

FB_IMG_1497207239135

FB_IMG_1497207143454

FB_IMG_1497207134357

0

Manesti 2017

Ediţia cu numărul 5 a venit cu o noutate în organizare şi amplasarea în locaţia deja cunoscută multora care apreciază o întrunire relaxată în compania oamenilor frumoşi adunaţi de prin toată ţara. Deşi zona de campare şi parcarea au rămas în acelaşi loc, nu acelaşi lucru putem spune despre elementele cheie ale întrunirii, focul de tabără, scenă şi zona meselor, lucru datorat unor chichiţe birocratice, pe care noi am încercat să le rezolvăm cât mai bine. Anul acesta nu am fost prea norocoşi cu vremea care a considerat că trebuie să ne ude puţin, în special sâmbătă seara exact în perioada în care aveam organizat concertul “Cântecele unui Derbedeu” cu Ovidiu Niculescu şi Jaja, dar asta nu ne-a împiedicat să facem o reconfigurare şi să vă oferim un “concert de cameră” în zona meselor protejaţi de picăturile de ploaie sub zecile de umbrele. Conform zicalei “tot răul spre bine” considerăm că acest lucru a oferit concertului o notă personală şi o interacţiune mai apropiată între artişti şi spectatori. Am încercat să ţinem cont de recenziile voastre de anul trecut şi considerăm noi că am îmbunătăţit condiţiile, nu ezitaţi să ne înştiinţaţi ce consideraţi că trebuie îmbunătăţit şi ne vom da toată silinţa ca la anul Manesti-ul să ne fie o gazdă şi mai primitoare. Vă mulţumim pentru participare fraţi motociclişti de pretutindeni şi vă aşteptam cu bine la anul, la următoarea, până atunci asfalt uscat şi mulţi km frumoşi!
IMG_4460 IMG_4461 IMG_4462 IMG_4466 IMG_4475 IMG_4483 IMG_4486 IMG_4487 IMG_4491 IMG_4494 IMG_4502 IMG_4515 IMG_4517 IMG_4568 IMG_4569 IMG_4581 IMG_4582 IMG_4616 IMG_4736 IMG_4738 IMG_4793 IMG_4854 IMG_4919 IMG_4920 IMG_4948 IMG_4976 IMG_5036 IMG_5043 IMG_5055 IMG_5059 IMG_5064 IMG_5068 IMG_5077 IMG_5078 IMG_5084 IMG_5088 IMG_5090 IMG_5097 IMG_5104 IMG_5193 IMG_5196 IMG_5210 IMG_5214 IMG_5217 IMG_5225 IMG_5262 IMG_5296 IMG_5327 IMG_5340 IMG_5375 IMG_5410 IMG_5417 IMG_5423 IMG_5491 IMG_5581 IMG_5583 IMG_5584 IMG_5588 IMG_5590 IMG_5595 IMG_5603 IMG_5611 IMG_5623 IMG_5634 IMG_5669 IMG_5688 IMG_5692 IMG_5700 IMG_5725 IMG_5726 IMG_5756 IMG_5776

0

Mars moto si Party BlackHelmets 2017

Dupa o perioada de lunga asteptare si demersuri am reusit cu greu sa organizam editia a-VIII-a a marsului de constientizare a participantilor in trafic de existenta motociclistilor ! Noi am anuntat voi ati participat si credem ca ne-am facut auziti si vazuti chiar daca pentru putin in traficul din Bucuresti, desi ne repetam ne dorim sa nu mai fie nevoie sa organizam astfel de marsuri dar pana atunci mai avem mult.

Seara am fost onorati de numarul mare de participanti la petrecerea organizata in Presa Pub unde speram sa va fi simtit macar pe jumatate cum ne-am simtit noi. Va multumim in continuare ca ne sunteti alaturi la toate evenimentele pe care le organizam si va dorim sa ne vedem cu bine ! Asfalt uscat !
17424950_1428187387203718_7461006371970029467_n17424756_1428189767203480_8567730583744726626_n
17425829_1428186977203759_5448821923904847699_n 17458036_1428188703870253_4709459633373648524_n 17458130_1428188587203598_7412864892604783084_n 17458284_1428187697203687_7293194194575451429_n 17458285_1428188657203591_3479798032946434973_n 17458341_1428187213870402_4145356558394279969_n 17498484_1428189770536813_5035049776921949338_n 17498559_1428187283870395_2210754788059301727_n 17499247_1428189293870194_1661490220924871331_n 17499403_1428187813870342_3914917810903355626_n 17499407_1428189083870215_9151701120395263040_n 17523011_1428188447203612_8232248407661215608_n 17523090_1428186993870424_6508348736142395865_n 17523105_1428186870537103_6326352290150102289_n 17523585_1428189087203548_5724560681150217274_n 17523626_1428187450537045_97927166607702018_n 17553611_1428187183870405_952375004652539971_nIMG_2963 IMG_2965 IMG_2966 IMG_2968 IMG_2970 IMG_2971 IMG_2972 IMG_2975 IMG_2976 IMG_2977 IMG_2980 IMG_2983 IMG_2985 IMG_2987 IMG_2988 IMG_2990 IMG_2992 IMG_2994 IMG_2998 IMG_2999 IMG_3000 IMG_3001 IMG_3002 IMG_3006 IMG_3008 IMG_3011 IMG_3013 IMG_3017 IMG_3022 IMG_3024 IMG_3026 IMG_3029 IMG_3030 IMG_3032 IMG_3033 IMG_3036 IMG_3039 IMG_3042 IMG_3043 IMG_3044 IMG_3045 IMG_3046 IMG_3047 IMG_3048 IMG_3049

0

1 Martie ! Martisor in trafic

Intrucat este 1 Martie, ne-am gandit sa continuam traditia si sa luam cu asalt strazile vanand soferite pe care le-am surprins cu un martisor viu in forma de zambila parfumata, un flyer si un stiker ,urandu-le o primavara frumoasa si la multi ani din partea motociclistilor si indemnul de a fi atente in oglinzi si la noi motociclistii ! Deci inca o data doamnelor si domnisoarelor, Black Helmets va ureaza la multi ani si o primavara cat mai frumoasa !
EDD_6634 EDD_6635 EDD_6636 EDD_6638 EDD_6639 EDD_6641 EDD_6643 EDD_6645 EDD_6649 EDD_6651 EDD_6655 EDD_6658 EDD_6664 EDD_6666 EDD_6669 EDD_6671 EDD_6673 EDD_6675 EDD_6677 EDD_6688 EDD_6693 EDD_6699 EDD_6702 EDD_6705 EDD_6710 EDD_6722 EDD_6725 EDD_6734 EDD_6736 EDD_6743 EDD_6745 EDD_6746 EDD_6749 EDD_6750 EDD_6756 EDD_6764 EDD_6766 EDD_6768 EDD_6778 EDD_6783 EDD_6803 EDD_6808 EDD_6812 EDD_6827 EDD_6831 EDD_6837 EDD_6838

0

Cabana Voina

Doar Cabana Voina pentru mulți, pentru familia BlackHelmets o cabană a prietenie și a voii bune.
Cei mai nerăbdători dintre noi s-au grăbit să ajungă de vineri și pozele lor de pe facebook cu asfințitul dintre brazi și cu cănile înroșite de vin fiert, ne-au făcut așteptarea și mai lungă. Majoritatea ne-am întâlnit sâmbătă la KFC-ul din Militari și dup-o cafea și două țigări sudate la 08:00, ne-am înșirat pe autostrada București-Pitești, via Câmpulung unde ne-am și oprit să luăm d-ale gurii: jack, timi și alte răcoritoare. Pe drumul ce urca spre cabană, ia zăpada de unde nu-i, măcar dacă luam după noi câțiva saci din București ca s-avem de-o bulgăreală, dar continuăm încrezători cu gândul la pozele de c-o seară înainte pe care le derulasem cu invidie. Odată ajunși, am realizat că pozele au reușit doar în mică măsură să surprindă tot frumosul, ați mai văzut o cascadă înghețată?! Nici mulți dintre noi. Frumos-frumos, dar parcă lipsea ceva, o sticlă de tărie făcută poștă și o poză nu de grup ci de familie. După-amiaza a fost o recreere totală, unii au plecat în drumeție pe munte, alții și-au dus copiii la derdeluș, iar cei mai mulți au pus țara la cale trasând pe hartă excursiile din sezonul ăsta. Seara s-a grăbit să vină și odată cu ea un frig d-ăla de la mama lui, care parcă punea singur vinul la fiert. Unii zic că dacă mergi la munte și nu tremuri cu o cană de vin fiert în mână în jurul grătarului, degeaba ai fost; ei bine înclin să le dau dreptate. Altă vorbă din „popor” spune că cine n-are măcar un prieten bucătar să-și facă, noroc că al nostru face parte din club și de fiecare dată, grătarul este un real succes. Cu un asemenea pansament gastric, n-ar fi fost păcat de roșcata aia demidulce căreia nu-i ținea nimeni companie?! Seara a fost lungă și dacă n-ați mai încercat până acum să jucați „mima” târziu, este o distracție garantată, deși unii vor avea nevoie de pastile pentru cap a doua zi. Nouă de obicei nu ne plac diminețile, pentru că…și pentru că tre’ să plecăm, dar nu-i bai, a fost doar prima ieșire BH pe 2017 și suntem convinși că anul ăsta va fi unul grozav! D.B.SIMG_2032 IMG_2039 IMG_2043 IMG_2052 IMG_2055 IMG_2056 IMG_2086 IMG_2094 IMG_2120 IMG_2121 IMG_2143 IMG_2145

0

Lepsa- Intre dealuri

Responsabilul cu vremea nu-i întotdeauna motociclist mai ales atunci când hotărăști o excursie cu o lună înainte, în plină toamnă; așa că week-end’ul ăsta ne-a prognozat să fim conservari, dar să derulăm înapoi.
Din seria pe unde mai facem o ieșire de două zile, drumul Focșani – Târgu Secuiesc părea un traseu care întrunea toate condițiile: curbe, munte, un 500 de km dus-întors de bun-simț. Începem cu vreo două săptămâni înainte să ne numărăm pentru a rezerva o pensiune în zona Lepșa, punct care marca jumătatea traseului. Printre discuțiile administrative se putea întrevedea deja un tumult tacit, în fond putea reprezenta o ultimă ocazie să ieșim, în condiții umane, cu mobrele pe anul acesta. În virtutea fanteziilor proprii toți ne imaginam cum o să închidem cauciucurile și cum vom reuși cu greu, de zâmbetul larg, să ne dăm casca jos. Timpul trecea, gândeam optimist și speram că dacă vremea va fi rea măcar să nu fie chiar atât de rea, pentru că în atâția ani de motociclism ne-am obișnuit cu ploaia, sincer nu mi-aduc aminte de vreo excursie în care n-am încasat măcar o ploaie. În ultimele zile am acordat mai multă atenție prognozei meteo decât obișnuitelor „probleme” ale prietenelor / soțiilor noastre, dar n-a fost să fie, pe lângă temperaturile scăzute se anunțau lapovițe și ninsori. Nu ne-a rămas decât să ne aciuim în mașini și sâmbătă dimineață am reușit să plecăm aproape la ora stabilită. Pân’ s-ajungem la Buzău aproape că ne întrebam ce dracului prognoză meteo am urmărit, ținând cont că un soare timid ne pâlpâia în parbriz. Spre satisfacția frustrărilor noastre a început să bată vântul și să plouă mărunt, apoi mai des; am ajuns la cazare pe o vreme nehotărâtă, scurtele reprize de soare erau urmate de precipitații reci. Ce-i drept câțiva motocicliști ne-au trecut pe la poartă și urmărindu-i cu jind ne-am răsucit cuțitul în „rană” adâncind-o. A urmat un lung grătar puțin mai tăcut decât cele cu care eram obișnuit, ceva lipsea, poate veșnicile discuțiile în contradictoriu despre cum să abordezi virajele sau cum să frânezi eficient, dar chiar și așa o ieșire mai puțin cu motorul nu ne făcea mai puțin specialiști și până la urmă discuțiile sub pretextul fin al alcoolului au „deraiat” în sfera moto.
Bun și cam acesta reprezintă momentul zero, când fiecare dintre noi are o versiune proprie despre cele întâmplate. Poate doar cei doi supporti care în urma unor probe „de foc” la propriu au devenit prospecți, ai clubului Black Helmets, pot oferi o variantă veridică, dar lucrurile mari tind să fie învăluite de mister. Așadar s-a încins o petrecere demnă de cele cu care v-am obișnuit și restul este can-can, că doar tuturor ne place șprițul și n-ar fi nici prima și nici ultima oară când ne trezim mahmuri, că doar suntem bărbați și sintagma de-a doua zi „nu mai beau” nu mai este demult uzitată printre noi motocicliștii. Dimineața ne-a întâmpinat cum nu se putea mai „bine” cu ceață, vânt, ploaie și-am horătât să facem cale-ntoarsă, fără să mai ajungem la Târgu Secuiesc și să ne întoarcem pe Cheia sau DN1.
Așadar, nu ne-am dat cu mobrele, dar pariez că niciunul dintre noi nu consideră week-end’ul ăsta pierdut, pentru că mai bine să te „ningă” în Vrancea decât să ai soare-n București și cum familia BH găsește prilej de distracție în orice context, da, a fost o altă excursie de pomină și acel „cum ar fi fost dacă era soare și noi călare pe mobre” ne va oferi oricând entuziasmul de a planifica o nouă ieșire! D.B.dsc00554 dsc00556 dsc00561 dsc00566 edd_5438 edd_5452 edd_5454 edd_5457 edd_5464 edd_5474 edd_5502 edd_5511 edd_5532 edd_5547 edd_5552 edd_5571 edd_5628 edd_5633 edd_5696 img-20161017-wa0056 edd_5708 edd_5754

0

Siriu-Cheia in pastel de toamna

Link la filmulet

Read more
0

Giurgeni ! LA pestele Mare

13-14 Aug. 2016, o noapte pe malul Dunarii
Razele imi scot ochii de dimineata prin fereastra larg crapata dupa ce alarma, la randul sau, mi-a scos timpanele degeaba. Batuse de 8:30 ! Rahat, la oara asta trebuia sa fiu la locul de departure. Ma arunc din pat in echipament, trecand mai intai prin dus si apucand sa bag ceva la mat, mai mult din mers si pe langa periuta de dinti uitata in colt de gura. “Ce plm este cu asta aici ?”, macinam nauc la intrebare in timp ce dadeam din vreascuri prin frigider cautand o ciocolata pentru drum.
Sunt agitat, nu prea am dormit azinoapte si asta se simte, judecand dupa cum ma dau de pereata cu pantalonii in vine si cu un ciorap pe dos, in incercarea de a tranti usa in spatele meu in timp ce imi zic in barba un “vai de plm, ce haos !”…
Motorul este exact unde l-am lasat. Cu cortul, tankbag-ul si sidecase-urile agatate de el ca in cuier, tace malc si isi asteapta cheia.
O sterg in tromba din curte cu un “ne vedem maine”, alimentand pe fuga din Rompetrol-ul de langa mine si o tai spre centura. Urma sa reintregesc grupul in ultima benzinarie de pe T. Pallady, inainte de A2. Urma sa am un weakend fain, pe malul Dunarii, intre frati, langa motoare, foc si un bors de peste la care auzisem de prea ulte ori reclama ca sa nu imi trezeasca interesul…
O centura greoaie si plina de carnati. Depasesc tir dupa tir si inca nu vad podul…
Am intarziat 30 min si maciucile nu curgeau cum ma asteptam…Hmm, astia ai mei sunt suspecti sau n-au cafa in calcaie…
Dupa un drum destul de aglomerat pe A2, trecand pe langa cozi formate in urma accidentelor (vreo 4), apoi iesire la Drajna Noua, Slobozia, Tandarei, E60 si arival-ul la Giurgeni, ne-am oprit sa cumparam cate ceva, am zdranganit jugurile cca 1 km si intr-un final am dat de ai nostri.
Motoarele randuite elegant, corturile puse aproape de padure, masinile grupate si ele ordonat, mesele si bancutele aranajte la umbra, la cca 20 m de mal, toate imbiau la atarnat motorul de cric. Setea isi cerea tributul. Nu stiu cum mi s-a lipit o bere de mana la fel cum, nu stiu cand m-am trezit cu ea goala…
Pe una din mese se pregatea cu multa atentie pestele, pentru ce urma sa fie unul dintre cele mai bune borsuri din cate am mancat. In fapt, daca stau bine sa ma gandesc, nu cred sa ma fi desfatat vreodat cu altul mai bun. Deci, nene, ne-am apucat de cate un castron si da-i bataie de parca ne alergau pecenegii.
In scurt timp, “Bucataru” s-a apucat a framanta papanasi si coada spre tigaia la pirostrie a prins repede contur. Fara rost sa mai mentionez ca a fost bataie pe ei. EXCELENTI, gandeam in timp ce abia mai trageam aer.
Aici trebuie sa fiu fair si sa mentionez ca totul a plecat de la o propunere de-a lui Fane fartat, de a ne aseza lesurile pe langa mal. Daca tot era de ziua lui si a lui SaruMan  sa fie chef, apai sa fie, si… a fost…

Acelasi Fane, cu o fizionomie grava, ne punea in garda sa fim atenti pe unde ne intindem, caci exista diverse insecte si animale care te pot abuza, intre ele distingandu-se in mod special Curfutitza. Aceasta dihanie, care n-a fost prinsa niciodata, are obiceiul sa atace pe la spate victima aplecata in treaba ei, in noptile cu luna plina. Prin urmare, atentie amatori ! Nu va aplecati prea des pe malul Dunarii ! Curfutitzele lucreaza din umbra…
Am facut baie intr-o Dunare calda, am vaslit in aval si in amonte, am glumit, am povestit despre doua roti si patru picioare, despre joburi si coaiele necesare schimbarii lor, despre sefi si bulshiet-uri corporatiste care ne patroneaza peste 50% din vieti. Timpul ne-a prins urma din nou in barca, dar de data asta pedala motorul pentru noi in timp ce imparteam o bere si o tigare. Eram 5 int-o barca, dar fara caine. Alunecam in aval spre insula, cand ne-a surprins o apa sub 50 cm de se vedea nisipul. Asa am aflat de la barcagiu despre pescuitul pe Dunare, despre reguli si incalcarea lor si despre faptul ca pescuitul nu mai merge cum o facea odinioara. Spunea el, “Pestele a evoluat. E mai destept ! Nu-l mai prinzi cu una cu doua…” si toate astea in timp ce Dan a facut un filmulet super fain. Doamne, ce bogata este tarisoara asta plina de indiferenti…
Lemnul isi canta duca, aruncad scantei spre cerul adormit, proiectii vii a ce urma sa devina, cenusa. Mi-amintesc cum incercam sa salvam niste furnici (bucata aia de lemn era un furnicar) cuprinse de panica si flacari, punandu-le cate un bat pe care sa coboare si sa-si gaseasca scaparea. Busteanul era prea greu si prea incins ca sa-l mai putem misca de acolo iar cu bautura evident nu-l puteam stinge. Alcoolul, imaginatia trairile si starile fiecaruia au inceput sa zugraveasca fantasme in minte, nascand polemici filozofice si intrebari existentiale…
In noaptea aia a fost frig, sau cel putin mie. Deznodand o pereche de picioare slab ascultatoare, am gasit o soacra capitulata in cortul meu, care dormea cu mainile pe piept si, fireste fata in sus. Damned Soacra, m-a speriat aproape de cacare. Deci acest brother nu se auzea respirand si imaginatia m-a pus sa-l trezesc doar de control. Padurea intunecata si aplecata spre stanga, strajuia linia de corturi. O noapte neagra, fara luna. In noaptea aia am avut un cosmar pe care nici acum nu mi-l pot traduce, de parca eram in mintile altuia dar asta ramane de istorisit alta data, la alt foc. Stiu doar ca m-am trezit brusc, pe la 4 dimineata, din cauza unei siluete fara chip care ma prinsese de umeri si plutea deasupra mea…Pe semne ca se tragea de la povestile din folclor cu si despre strigoi, iele, posedati si fantome, trancanite pe langa foc, imi soptii rece in barba…
Dimineata ne-a prins destul de intepeniti (pe unii), cu o Soacra care nu se auzea, jur, cand respira. Nu mai dorm cu el in cort decat daca accepta oglinda langa gura, AM ZIS !
Cu greu ne-am urnit spre cafa, strans de corturi si am plecat usor spre case, cu amintirea unei iesiri foarte reusite, cu sare si piper, povesti, padure strambata spre stanga de un vant fara varsta si Dunarea…
–Ark–14068225_1197754060245902_8747352494545390363_n 14064130_1196951913659450_7098897873803002458_n 13934920_1196952233659418_3686697113443557623_n 13934856_1197754240245884_7913090893472757301_n 13912743_1290517627633902_2345964473119258808_n IMG_9932 IMG_9652 IMG_9622 IMG_9620 IMG_9610 IMG_9598 IMG_9563 IMG_9559 IMG_9558 IMG_9551 IMG_9540 IMG_9538 IMG_9530 IMG_9515 IMG_9514 IMG_9513 IMG_9512 IMG_9473 IMG_9472 IMG_9461 IMG_9444 IMG_9433 IMG_9419 IMG_9401 IMG_9396 IMG_9390 IMG_9378 IMG_9377 IMG_9347 IMG_9345 IMG_9340 IMG_9336 IMG_9327 IMG_9320

Next page


Blog

Aici puteti urmari Blogul BlackHelmets, unde povestim cele mai interesante iesiri pe doua roti, intalniri cu alti motociclisti sau aventuri interesante din expeditiile pe la forturi si ruine, pesteri sau din excursiile de la munte.


Calatorii

Jurnale de calatorie pe doua roti. Cele mai frumoase excursii pe care le-am facut sunt povestite aici, pe indelete. Fotografiile si hartile detaliate ale traseelor va stau la dispozitie precum si filmarile facute pe drum.


Forum

Hai sa stam de vorba! Discutam despre motoare, excursii, pilotaj si incercam sa gasim impreuna rezolvari la problemele tehnice care pot sa apara la motociclete.

Vrei sa fii editor?

Daca vrei sa publici articole sau sa povestesti excursiile pe care le-ai facut cu motorul prin tara sau prin strainatate BlackHelmets.ro iti sta la dispozitie! Contacteaza-ne si vei avea un cont de editor care iti va permite sa publici pe site-ul nostru materialele tale.

Daca nu stii cu ce sa incepi… iti dam o idee: scrie povestea primei iesiri pe care ai facut-o cu motorul, sunt momente pe care credem ca nimeni nu le-a uitat!

Speram ca in felul acesta sa convingem cat mai multi vizitatori care nu sunt inca motociclisti ca nu este greu sa faci primul pas!