Username:

Password:

Fargot Password? / Help

Frati pe viata!

Mirosul motorului incins dupa un drum lung, sunetul paharelor ciocnite la un foc de tabara, aventurile povestite la lumina lunii, rasaritul vazut din mers, calare pe motoare, mana intinsa in momentele grele si amintirile scrise cu mii de kilometri... toate acestea ne leaga in fratie.

Daca vrei sa te alaturi familiei BlackHelmets click aici.

BlackHelmets - Frati pe viata!

What good is dreaming at, if you don't actually do it?
... acesta e doar inceputul...
0

Lepsa- Intre dealuri

Responsabilul cu vremea nu-i întotdeauna motociclist mai ales atunci când hotărăști o excursie cu o lună înainte, în plină toamnă; așa că week-end’ul ăsta ne-a prognozat să fim conservari, dar să derulăm înapoi.
Din seria pe unde mai facem o ieșire de două zile, drumul Focșani – Târgu Secuiesc părea un traseu care întrunea toate condițiile: curbe, munte, un 500 de km dus-întors de bun-simț. Începem cu vreo două săptămâni înainte să ne numărăm pentru a rezerva o pensiune în zona Lepșa, punct care marca jumătatea traseului. Printre discuțiile administrative se putea întrevedea deja un tumult tacit, în fond putea reprezenta o ultimă ocazie să ieșim, în condiții umane, cu mobrele pe anul acesta. În virtutea fanteziilor proprii toți ne imaginam cum o să închidem cauciucurile și cum vom reuși cu greu, de zâmbetul larg, să ne dăm casca jos. Timpul trecea, gândeam optimist și speram că dacă vremea va fi rea măcar să nu fie chiar atât de rea, pentru că în atâția ani de motociclism ne-am obișnuit cu ploaia, sincer nu mi-aduc aminte de vreo excursie în care n-am încasat măcar o ploaie. În ultimele zile am acordat mai multă atenție prognozei meteo decât obișnuitelor „probleme” ale prietenelor / soțiilor noastre, dar n-a fost să fie, pe lângă temperaturile scăzute se anunțau lapovițe și ninsori. Nu ne-a rămas decât să ne aciuim în mașini și sâmbătă dimineață am reușit să plecăm aproape la ora stabilită. Pân’ s-ajungem la Buzău aproape că ne întrebam ce dracului prognoză meteo am urmărit, ținând cont că un soare timid ne pâlpâia în parbriz. Spre satisfacția frustrărilor noastre a început să bată vântul și să plouă mărunt, apoi mai des; am ajuns la cazare pe o vreme nehotărâtă, scurtele reprize de soare erau urmate de precipitații reci. Ce-i drept câțiva motocicliști ne-au trecut pe la poartă și urmărindu-i cu jind ne-am răsucit cuțitul în „rană” adâncind-o. A urmat un lung grătar puțin mai tăcut decât cele cu care eram obișnuit, ceva lipsea, poate veșnicile discuțiile în contradictoriu despre cum să abordezi virajele sau cum să frânezi eficient, dar chiar și așa o ieșire mai puțin cu motorul nu ne făcea mai puțin specialiști și până la urmă discuțiile sub pretextul fin al alcoolului au „deraiat” în sfera moto.
Bun și cam acesta reprezintă momentul zero, când fiecare dintre noi are o versiune proprie despre cele întâmplate. Poate doar cei doi supporti care în urma unor probe „de foc” la propriu au devenit prospecți, ai clubului Black Helmets, pot oferi o variantă veridică, dar lucrurile mari tind să fie învăluite de mister. Așadar s-a încins o petrecere demnă de cele cu care v-am obișnuit și restul este can-can, că doar tuturor ne place șprițul și n-ar fi nici prima și nici ultima oară când ne trezim mahmuri, că doar suntem bărbați și sintagma de-a doua zi „nu mai beau” nu mai este demult uzitată printre noi motocicliștii. Dimineața ne-a întâmpinat cum nu se putea mai „bine” cu ceață, vânt, ploaie și-am horătât să facem cale-ntoarsă, fără să mai ajungem la Târgu Secuiesc și să ne întoarcem pe Cheia sau DN1.
Așadar, nu ne-am dat cu mobrele, dar pariez că niciunul dintre noi nu consideră week-end’ul ăsta pierdut, pentru că mai bine să te „ningă” în Vrancea decât să ai soare-n București și cum familia BH găsește prilej de distracție în orice context, da, a fost o altă excursie de pomină și acel „cum ar fi fost dacă era soare și noi călare pe mobre” ne va oferi oricând entuziasmul de a planifica o nouă ieșire! D.B.dsc00554 dsc00556 dsc00561 dsc00566 edd_5438 edd_5452 edd_5454 edd_5457 edd_5464 edd_5474 edd_5502 edd_5511 edd_5532 edd_5547 edd_5552 edd_5571 edd_5628 edd_5633 edd_5696 img-20161017-wa0056 edd_5708 edd_5754

0

Siriu-Cheia in pastel de toamna

Link la filmulet

Read more
0

Giurgeni ! LA pestele Mare

13-14 Aug. 2016, o noapte pe malul Dunarii
Razele imi scot ochii de dimineata prin fereastra larg crapata dupa ce alarma, la randul sau, mi-a scos timpanele degeaba. Batuse de 8:30 ! Rahat, la oara asta trebuia sa fiu la locul de departure. Ma arunc din pat in echipament, trecand mai intai prin dus si apucand sa bag ceva la mat, mai mult din mers si pe langa periuta de dinti uitata in colt de gura. “Ce plm este cu asta aici ?”, macinam nauc la intrebare in timp ce dadeam din vreascuri prin frigider cautand o ciocolata pentru drum.
Sunt agitat, nu prea am dormit azinoapte si asta se simte, judecand dupa cum ma dau de pereata cu pantalonii in vine si cu un ciorap pe dos, in incercarea de a tranti usa in spatele meu in timp ce imi zic in barba un “vai de plm, ce haos !”…
Motorul este exact unde l-am lasat. Cu cortul, tankbag-ul si sidecase-urile agatate de el ca in cuier, tace malc si isi asteapta cheia.
O sterg in tromba din curte cu un “ne vedem maine”, alimentand pe fuga din Rompetrol-ul de langa mine si o tai spre centura. Urma sa reintregesc grupul in ultima benzinarie de pe T. Pallady, inainte de A2. Urma sa am un weakend fain, pe malul Dunarii, intre frati, langa motoare, foc si un bors de peste la care auzisem de prea ulte ori reclama ca sa nu imi trezeasca interesul…
O centura greoaie si plina de carnati. Depasesc tir dupa tir si inca nu vad podul…
Am intarziat 30 min si maciucile nu curgeau cum ma asteptam…Hmm, astia ai mei sunt suspecti sau n-au cafa in calcaie…
Dupa un drum destul de aglomerat pe A2, trecand pe langa cozi formate in urma accidentelor (vreo 4), apoi iesire la Drajna Noua, Slobozia, Tandarei, E60 si arival-ul la Giurgeni, ne-am oprit sa cumparam cate ceva, am zdranganit jugurile cca 1 km si intr-un final am dat de ai nostri.
Motoarele randuite elegant, corturile puse aproape de padure, masinile grupate si ele ordonat, mesele si bancutele aranajte la umbra, la cca 20 m de mal, toate imbiau la atarnat motorul de cric. Setea isi cerea tributul. Nu stiu cum mi s-a lipit o bere de mana la fel cum, nu stiu cand m-am trezit cu ea goala…
Pe una din mese se pregatea cu multa atentie pestele, pentru ce urma sa fie unul dintre cele mai bune borsuri din cate am mancat. In fapt, daca stau bine sa ma gandesc, nu cred sa ma fi desfatat vreodat cu altul mai bun. Deci, nene, ne-am apucat de cate un castron si da-i bataie de parca ne alergau pecenegii.
In scurt timp, “Bucataru” s-a apucat a framanta papanasi si coada spre tigaia la pirostrie a prins repede contur. Fara rost sa mai mentionez ca a fost bataie pe ei. EXCELENTI, gandeam in timp ce abia mai trageam aer.
Aici trebuie sa fiu fair si sa mentionez ca totul a plecat de la o propunere de-a lui Fane fartat, de a ne aseza lesurile pe langa mal. Daca tot era de ziua lui si a lui SaruMan  sa fie chef, apai sa fie, si… a fost…

Acelasi Fane, cu o fizionomie grava, ne punea in garda sa fim atenti pe unde ne intindem, caci exista diverse insecte si animale care te pot abuza, intre ele distingandu-se in mod special Curfutitza. Aceasta dihanie, care n-a fost prinsa niciodata, are obiceiul sa atace pe la spate victima aplecata in treaba ei, in noptile cu luna plina. Prin urmare, atentie amatori ! Nu va aplecati prea des pe malul Dunarii ! Curfutitzele lucreaza din umbra…
Am facut baie intr-o Dunare calda, am vaslit in aval si in amonte, am glumit, am povestit despre doua roti si patru picioare, despre joburi si coaiele necesare schimbarii lor, despre sefi si bulshiet-uri corporatiste care ne patroneaza peste 50% din vieti. Timpul ne-a prins urma din nou in barca, dar de data asta pedala motorul pentru noi in timp ce imparteam o bere si o tigare. Eram 5 int-o barca, dar fara caine. Alunecam in aval spre insula, cand ne-a surprins o apa sub 50 cm de se vedea nisipul. Asa am aflat de la barcagiu despre pescuitul pe Dunare, despre reguli si incalcarea lor si despre faptul ca pescuitul nu mai merge cum o facea odinioara. Spunea el, “Pestele a evoluat. E mai destept ! Nu-l mai prinzi cu una cu doua…” si toate astea in timp ce Dan a facut un filmulet super fain. Doamne, ce bogata este tarisoara asta plina de indiferenti…
Lemnul isi canta duca, aruncad scantei spre cerul adormit, proiectii vii a ce urma sa devina, cenusa. Mi-amintesc cum incercam sa salvam niste furnici (bucata aia de lemn era un furnicar) cuprinse de panica si flacari, punandu-le cate un bat pe care sa coboare si sa-si gaseasca scaparea. Busteanul era prea greu si prea incins ca sa-l mai putem misca de acolo iar cu bautura evident nu-l puteam stinge. Alcoolul, imaginatia trairile si starile fiecaruia au inceput sa zugraveasca fantasme in minte, nascand polemici filozofice si intrebari existentiale…
In noaptea aia a fost frig, sau cel putin mie. Deznodand o pereche de picioare slab ascultatoare, am gasit o soacra capitulata in cortul meu, care dormea cu mainile pe piept si, fireste fata in sus. Damned Soacra, m-a speriat aproape de cacare. Deci acest brother nu se auzea respirand si imaginatia m-a pus sa-l trezesc doar de control. Padurea intunecata si aplecata spre stanga, strajuia linia de corturi. O noapte neagra, fara luna. In noaptea aia am avut un cosmar pe care nici acum nu mi-l pot traduce, de parca eram in mintile altuia dar asta ramane de istorisit alta data, la alt foc. Stiu doar ca m-am trezit brusc, pe la 4 dimineata, din cauza unei siluete fara chip care ma prinsese de umeri si plutea deasupra mea…Pe semne ca se tragea de la povestile din folclor cu si despre strigoi, iele, posedati si fantome, trancanite pe langa foc, imi soptii rece in barba…
Dimineata ne-a prins destul de intepeniti (pe unii), cu o Soacra care nu se auzea, jur, cand respira. Nu mai dorm cu el in cort decat daca accepta oglinda langa gura, AM ZIS !
Cu greu ne-am urnit spre cafa, strans de corturi si am plecat usor spre case, cu amintirea unei iesiri foarte reusite, cu sare si piper, povesti, padure strambata spre stanga de un vant fara varsta si Dunarea…
–Ark–14068225_1197754060245902_8747352494545390363_n 14064130_1196951913659450_7098897873803002458_n 13934920_1196952233659418_3686697113443557623_n 13934856_1197754240245884_7913090893472757301_n 13912743_1290517627633902_2345964473119258808_n IMG_9932 IMG_9652 IMG_9622 IMG_9620 IMG_9610 IMG_9598 IMG_9563 IMG_9559 IMG_9558 IMG_9551 IMG_9540 IMG_9538 IMG_9530 IMG_9515 IMG_9514 IMG_9513 IMG_9512 IMG_9473 IMG_9472 IMG_9461 IMG_9444 IMG_9433 IMG_9419 IMG_9401 IMG_9396 IMG_9390 IMG_9378 IMG_9377 IMG_9347 IMG_9345 IMG_9340 IMG_9336 IMG_9327 IMG_9320

0

Roata de foc Magureni 2016

2-4 iulie Roata de foc, Campina
Cortul? Pregătit şi legat deja de şaua pasagerului. La fel şi sacul de dormit, salteua şi să nu uităm pălăria.
Toate la locul lor, atârnate de bidiviu. Tank-bag-ul şi el, tronează liniştit pe rezervor, fără chef de vorbă.
E o dimineaţă plăcut de Sâmbătă, cu un cer curat care parcă zice, “urcă-te şi dă-i bice, ba cocosh!”, lucru pe care îl şi fac după ce arunc în viteză o ceaşcă de cafea pe gât.
Ne întâlnim la KFC-ul de lângă Ikea, îmi zic în casca în timp ce drăcia rage a foame de drum, sub mine.

După salutul specific cu fartaţii şi “inmaciucirile de rigoare” (am întârziat cca 15 min), apuc o gură de cafa pe juma de buza, trag un fum în şuturi, înşfac repede jumătatea de echipament pe care am apucat s-o dau jos şi ne aşternem în coloană ordonată la drum, cu un singur gând: “Roata de Foc” şi cheful de două zile la cort ce va să vie. Urmă un drum simplu, pe DN1, centura Ploieşti şi Campina, dar să nu vă imaginaţi o clipă că un “tir” de 15 motoare şi mai multe capete este uşor de ghidonat de pe o bandă pe alta sau în depăşiri. În fapt, mersul solo sau în 2-3, nu are nici o legătură cu mersul în grup. Chiar la viteza de croazieră, ai o coadă greoaie de care răspunzi la orice manevră pe care o faci, dacă stai în capul coloanei.
Am ajuns în cca o oră şi 20 de min, uşor, ghidaţi de indicatoarele şi semnalistica făcută de gazde, aproape de locul de campare.
Băieţii de la Roata de Foc ne aşteptau la primire, conducându-ne apoi în zona de parcare unde am şi lăsat motoarele pe cric, la odihnă, şi după un schimb de saluturi cu lumea, ne-am grăbit repede să râdem câte o bere în drum spre zona de corturi. Trebuie să spun că mi-a luat mult mai mult timp să montez cortul decât să râd cele 2-3 beri care mi s-au mai agăţat între timp de mână.
A urmat o masă rapidă între fraţi, sub pavilioane, în care am râs unul de altul şi ne-am îndopat reciproc cu toate căpşunile din capsunata la purtător. Hmm… dacă stau bine să mă gândesc, cred că ne-am umflat mai mult de râs şi căpşuni alcoolizate, decât de mâncare…
După, am luat-o uşor la pas, spre răul din apropiere (la cca 7-8 min de mers pe jos) şi, spre surprinderea mea, chiar am reuşit să ne zbenguim vreascurile într-o apă caldă care nu depăşea 10-15 cm adâncime, dar cum reuşim să ne facem de basme de fiecare dată când ieşim în grup, nu ne dezminţim nici acum şi reuşim să zmulgem câteva zâmbete de prin prejur. E greu să uiţi imaginea cu una bucată brother de 1.90 care “înoată” într-o apă de 15 cm, cu burta lipită de pietre sau toarnă apa pe el cu un brain-cap din al 2-lea Război, de parcă filma slow-motion pt reclamă la tricouri ude.
Şi iată că a venit şi momentul concursurilor cu premii. Urmau întrecerile între căi de metal şi cunoscuţii de la cârmă, un duel al voinţei, atenţiei şi măiestriei.
Am avut tradiţionalele: “mers încet” (unde a câştigat un enduro, normal), “împinsul butoiului cu roata din faţă” (aici am reuşit să NU ieşit din prima rundă… dubios: /), “cel mai zgomotos motor” (ar fi câştigat Dacu dacă mai avea ulei de completat la el), “tricouri ude”, “bere ştafeta” unde BH a şi câştigat şi “cel mai frumos motor”. Sunt prea multe cuvinte de înşirat pentru a exprima ce mult mai puţine imagini o pot face, dar dintre toate trăirile, cea mai de preţ a fost asta. Toţi concurenţii şi-au dus motoarele să şi le expună pt. concurs, printre care şi al nostru Dragoş. Băi, ce să zic, nu era cel mai mişto cal printre cai dar a câştigat! De ce? Nu a câştigat pentru că era cel mai fain bidiviu, sau pentru că i-a făcut Dragoş cea mai interesantă prezentare, ci pentru că cei prezenţi trebuiau să urle şi să-l aclame pe cel pe care-l susţineau (zgomotul se măsură cu decibelmetru şi valoarea cea mai mare câştigă.) Băi tată, când a început BH a urla, fluieră şi aclama ca nişte fiare hămesite, am dat aparatul peste cap Toată poiana rezona! În fapt, lecţia de învăţat de aici este că nu contează şansele iniţiale, dacă tu crezi în ceva şi ai suportul echipei, poţi învinge acolo unde nici măcar nu îndrăzneai să speri…
A urmat o seară în care am povestit, a curs berea şi voia bună la foc sau lângă scena pe care au dat un super concert Tribut White Snake, AC/DC şi să nu-i uităm pe “bătrânii” de la Semnal M. Am savurat solo-uri de chitară, vocile puţin răguşite şi ritmurile de bas/baterie, lângă butoaiele de tablă în care ardeau focurile. Am cântat, am îngânat, am cerut bisuri şi am împărţit păreri, apoi ne-am retras în zona de food-court şi ne-am apucat iar la a depăna poveşti de drum până când ne-a răpus somnul.
Duminică avea să ne găsească târziu, pe la 11:00 încă împachetând la corturi, buimaci şi neîncrezători în propriile picioare. O durere suportabilă de cap ţinea să-mi aducă aminte că am avut o noapte lungă. Uşor, ne-am luat la revedere de la gazde şi cunoscuţi şi am urnit acelaşi “tir” greoi spre Bucureşti, de data asta cu tristeţea unui weekend parcă prea scurt.13439236_1124042114305249_5032451492824041212_n 13510928_1165408040147171_4895881798537065150_n 13524471_1165407970147178_5454091706917513730_n13529038_1165408073480501_4795768937504853686_n 13076999_1165407910147184_4924055483436926437_n13528678_1165407840147191_5787001344688136110_n13532900_1165407750147200_2855356737024206009_n 13532945_1165407863480522_297558324910278188_n 13533232_1165407690147206_5315657199620409990_n 13537635_1165407883480520_8190169290828831101_n 13537732_1165407893480519_6932940472327873745_n13599842_1165407803480528_1455465310211364402_n13567043_1165407720147203_8479765673890908769_n13606860_1165407650147210_1111092724800645974_n13567198_1165407630147212_4606187122990328567_n 13592246_1165407936813848_6551155843242815859_n 13537787_1165408023480506_5610652295840032358_n 13606534_1165407986813843_6837519642299404257_n 13606587_1165408003480508_124640257089556230_n13606905_1165407960147179_3942441345442242170_n

0

Bikers for Humanity

Wekend-ul 17-19 iunie a fost unul special, unul magic, de ce? Pentru ca am vazut o parte importanta, definitorie pentru comunitatea moto din Romania. ” Baietii astia urati si tatuati cu motoarele alea fioroase, sunt o parte din oamenii aia misto care doneaza haine, mancare batranilor copiilor orfani ” zicea Hrubi ( Cristian Hrubaru ) care ne-a mobilizat si care ne-a dat un exemplu de urmat de munca voluntara. O data cu Mugurii primaverii ajungea in comunitate mesajul lui. Habitat for Humanity urma sa demareze un proiect social care cuprindea 40 de case la Bacau pentru oameni cu o situatie financiara precara. Hrubaru a lansat mesajul ” Bikeri haideti sa ajutam ” Si am fost, am fost 350 cu 50 mai mult decat neinfricatii lui Leonidas la Termopile dar la fel de hotarati. Am simtit mandria de a face parte din aceasta mare familie de bikeri altruisti si cu suflet mare. 350 de oameni care au tras tare si au dat din timpul lor ca si altii sa aiba ceva mai mult si mai bun, o casa. Noi ne-am adunat in parcarea de la kfc baneasa vineri dimineata, urma sa luam ruta mai lunga Bucuresti-Brasov-Targu secuiesc-Onesti-Bacau. Nu o sa va rapesc prea mult timp cu detalii despre drum pentru ca nu asta a fost ideea in aceasta tura. Drumul a fost lejer si placut cu un asfalt nu foarte prietenos cu unele motoare in apropiere de Onesti dar chiar si asa ne-am bucurat de serpentine, peisaj si vreme. O data ajunsa dupamiaza ne-a gasit pe santierul din Bacau, am fost intampinati cu caldura de catre Cristian Hrubaru care ne-a inmanat cate un biscuite de cric. Pe masura ce trecea timpul parcarea din fata cortului de organizare devenea mai neincapatoare. Seara s-a facut discursul de informare urmat de un cantat la unison Aproape de voi de la Cargo. Seara a fost placuta si atmosfera era de intrunire moto cu prieteni vechi si noi cum stim cu totii ca este in marea familie moto. Nu ne-am intins prea mult pentru ca a doua zi de dimineata urma sa intram in paine. Dimineata a venit repede, am bagat cate o cafea si ne-am reunit in marele cort pt o noua informare si inmanarea echipamentului de lucru. Aici ne-am impartit pe caste, unii urmau sa faca etrieri pentru grinzile de fundare,altii urmau sa alcatuiasca grinzile si sa faca legaturile, altii urmau sa faca si sa transporte beton in fundatii si altii se ocupau de lemn, sa taie si sa fabrice capriori si popi. Dupa putin timp toata lumea si-a intrat in ritm si precum niste furnicute harnice au inceput sa plamadeasca ceva bun si trainic, case. Vremea a fost extraordinara cu un soare care ne perpelea pe toate partile si ne facea sa consumam apa cu cisterna. Intre ore de munca asidua si pauze de hidratare, cafea si mancare, ziua de lucru a trecut un pic cam repede parca. Dar am reusit sa deslusesc pe chipurile tuturor imediat dupa oboseala aferenta sentimentul de satisfactie pe care l-am impartasit cu totii cei care am avut onoarea zic eu sa participam la acest eveniment care va continua si va mai avea un eveniment de proportii in perioada 3-7 Octombrie in care se vor finaliza cele 40 de case. In ciuda faptului ca in wekendul acela au fost mai multe evenimente de o cu totul alta factura imi place sa cred si sunt mandru ca acea mica parte care a fost la Bacau este definitorie pentru comunitatea noastra din Romania. Drumul de intoarcere acasa a fost drept si fara evenimente deosebite, am avut 280 de km sa ne derulam filmul celor intmplate la Bacau, “Unde-s multi puterea creste” nu uitati vorba din batrani , ” Impreuna suntem mai puternici”. Felicitari organizatorilor ca ne-au pus la indemana tot ce am avut nevoie si au reusit sa ne canalizeze energiile corect.13501803_1144785985580270_163631732132489842_n13524433_1144787958913406_7061993167172787459_n 13516637_1144789158913286_4774283659547438238_n 13516307_1144791135579755_5467935993872784318_n13512122_1144790865579782_6334454838078005601_n 13509032_1144789088913293_2721317711483562697_n 13502017_1144789145579954_1590194792346329800_n 13510981_1144786408913561_4547777459513802646_n13509073_1144790912246444_880258598849603040_n 13512152_1144789232246612_3091374942556314095_n13494976_1144786758913526_7559892781862156759_n 13494991_1144791672246368_1081013860744852681_n 13450872_1144789782246557_6182348761240299145_n 13510981_1144786408913561_4547777459513802646_n 13450135_1144791452246390_3474917788172328224_n 13445353_1144787828913419_2471318672557826652_n 13494910_1144792242246311_5988197651206348353_n13501658_1145709255487943_2735284242174424028_n13528811_1145709252154610_2086441692372694994_n

0

Seawolves la malul marii 2016

Să te reîntorci la mare este precum revederea cu un vechi prieten, iar prilejul de această dată ne-a fost oferit de SeaWolves MC care au dat startul ediției cu numărul IX al întrunirii anuale de pe malul mării.
Ziua plecării a sosit și am jalonat cu greu prin aglomerația specifică unui vineri seară autentic al capitalei, dar am reușit cu toții s-ajungem la punctul de plecare până la 17:30.
De îndată ce-am pus cauciucurile pe autostradă și temperatura motoarelor a început să scadă, ne-am așezat mai bine în șa nerăbdători să bem prima bere pe plajă.
Pe autostradă vântul ne-a mânat ba de la spate, ba din dreapta, stânga sau din față. Ușor deranjant, dar până la urmă l-am convins să ne poarte la mare!
Prima seară am consumat-o în grabă, cele câteva pahare băute cu prieteni mai vechi sau mai noi ne-au trimis la somn în acordurile cover band-urilor.
A doua zi se anunța o zi plină și fără doar și poate a fost una pe măsura așteptărilor. După ce-am servit cafeau pe plajă ne-am bucurat de scurtele reprize de soare care îndemnau la bălăceală.
Concursile moto au început și cei mai dibaci dintre noi s-au luat la-ntrecere cu alți motocicliști. Competiția a fost pe locul doi, predominând voia bună și camaraderia.
Vremea a fost capricioasă, dar noi motocicliștii ne-am obișnuit să privim mereu partea plină a paharului: plouă ca să iasă iar soarele și s-apară curcubeul, bate vântul ca să ne bucurăm de valuri și se lasă frigul că să ne aciuim lângă focurile de tabără.
Seara am cântat cu toții lângă scenă „Două roți” alături de Trooper iar în noapte târziu ne-am mutat pe plajă chemați de muzica folk și ne-am culcat „devreme” după cum se spune.
Duminică dup-o cafea tare și o ultimă baie-n mare, am încălecat pe șa via Mamaia – București și ăst-o fost weekend-ul nostru moto de 10-12 iunie 2016!????????????? ????????????? ????????????? ????????????? ????????????? ????????????? ????????????? ????????????? ????????????? ????????????? ????????????? ????????????? DCIM100MEDIA ????????????? DCIM100MEDIA ????????????? ????????????? DCIM100MEDIA ?????????????

0

La revedere Prieteni

” La un moment dat in viata, daca esti norocos, intalnesti stele arzatoare, noi am avut norocul sa intalnim doua si am impartit drumul o perioada, acum aventura lor incepe si drumul nostru se desparte urmand sa se reintersecteze “. Iata ca a trecut o luna fara 3 zile, o luna fara dragii nostri frati Florin si Diana cu care am impartit atatea experiente pe doua roti si nu numai. Doi oameni frumosi care au plecat in aventura vietii lor in jurul lumii calare pe “bidiviul” lor bavarez, un armasar in lege, de fier care-i va purta ca vantul si ca gandul pe taramuri necunoscute lor pana acum. 87 poate si mai multe tari. Taramuri de poveste, culturi extraordinare cu oameni si obiceiuri cum are pamantul asta mai bun de dat ! Cand stai cu harta in brate si te uiti pe itinerariul lor iti doresti sa fi copil din nou si sa-l rogi pe Fat Frumos sa-ti da calul lui fermecat care prin vazduh sa te poarte si sa vezi lumea asta mare! Ei il au pe al lor cal maiastru mult iubit. Aventura aceasta desii de mult in pregatire parca nu ne-a pregatit pentru emotiile si trairile pe care le-am avut noi cei care doar i-am calauzit, unii pana la locul de plecare din Bucuresti altii pana la hotarele muntilor Carpati, cativa mai norocosi pana la granita cu Ungaria la Nadlac si inca cativa pana la Budapesta pe pamant strain.
Era o dimineata frumoasa cu un soare ce venise la locul de intalnire sa ne incalzeasca cu razele lui gingase, o dimineata de luni 23 Mai. Printre glume si imbarbatari zglobii, imbratisari de bun ramas de la prieteni si parinti, ora plecarii ajunsese pe nerasuflate punand in miscare alaiul de companioni pe doua roti. Drumul a fost placut dar foarte scurt pana la Sinaia unde a urmat un alt sir de despartiri. Emotiile incepeau sa fie citite din ce in ce mai clar pe chipurile celor doi. Drumul ne-a purtat lin pe langa pietrele cetatii de la Rasnov ghidandu-ne printre munti catre Sibiu. Dupa-amiaza ne-a prins langa Simeria intr-un camping placut care ne astepta doar pe noi. Am campat, am dat drumul celor doua necuvantatoare ( caini ) sa zburde in voie si ne-am apucat de pregatit o masa in lege. Seara a venit usor cu o temperatura numai buna de stat afara la joc. Ne-am jucat o Mima din care ne-am ales cu o usoara febra musculara de la atatea hohote de ras. Nu am zabovit pana foarte tarziu pentru ca aveam un drum lung in fata a doua zi. Dupa micul dejun bine cunoscut in familie si cafeaua aferenta am strans campania si am purces la drum. Nadlacul a venit prea repede, aici era, gata este timpul sa ne luam ramas bun. Dragilor nu va pot relata in cuvinte tumultul de ganduri si sentimente pe care l-am avut, in schimb am sa incerc sa schitez cateva lucruri pe care am reusit sa le descifrez pe chipurile celor prezeni si foarte dragi mie. Mi-am vazut fratii care cu greu isi stapaneau lacrimile de fericire in special dar si de tristete pentru ca doi ani trec dar trec greu si se intampla multe in ei. Fratii si-au luat larevedere barbatesc cu strangeri de mana si imbratisari fratesti iar fetele nu s-au eschivat in a etala doua trei lacrimi. Usor usor i-am petrecut cu privirea cum au trecut granita si cu greu ne-am urnit in directia opusa fata de ei. De aici inainte drumul avea sa ne desparta cu fiecare kilometru parcurs de ei dar si de noi. Cei care s-au intors urmau sa innopteze la Baile Herculane. Intr-un final am ajuns si aici pe seara nu fara a trece pe la statuia celui mai Dac dintre Daci, Decebal. Drumul a fost bun si printre peripetii de genul : pana pe fata si acumulator mort am ajuns cu bine la destinatia pentru acea zi. Noapte am dormit-o neintorsi si dimineata ne-a prins pregatiti pentru ultima parte a drumului de intoarcere acasa. Aceleasi peripetii nelipsite, un motor se incapatana sa functioneze cum trebuie dupa cateva opriri am reusit sa-i bagam mintile in cap si acesta l-a dus cuminte pe stapan acasa. Ne-am despartit la intrarea in Bucuresti si fiecare a mers la casa lui. Fiecare incercand sa-si gaseasca rutina zilnica. Aceasta a fost o drumetie memorabila in care am mai pus o caramida la cetatea noastra, a fiecaruia, o cetate de experiente si legaturi interumane. “BlackHelmets frati pe viata” PS. Din suflet Cos!IMG-20160620-WA0013IMG-20160620-WA001220160523_11231920160523_112309IMG-20160620-WA001820160524_164018 20160524_164008IMG-20160620-WA002020160524_155252 20160524_155223 20160524_155220 IMG-20160620-WA001620160524_155214 20160524_154520 20160524_154519 20160524_154516 20160524_15422620160524_154520 IMG-20160620-WA001920160525_11544220160525_115514IMG-20160620-WA0014 IMG-20160620-WA0021IMG-20160620-WA0022 IMG-20160620-WA0024 IMG-20160620-WA002520160525_20235620160525_202344

0

Manesti 2016

Asteptarea a luat sfarsit. A trecut peste noi anul, pe nesimtite, luandu-ne timpul la schimb cu amintirile. Hmmm….parca ieri, aceeasi roata, din acelasi ‘murg’, musca sub mine infometata asfaltul sub amurg. Acum privesc discul de foc scufundat in zenit, prin aceeasi viziera…exact ca acum o primavara…Este un Vineri tarziu si singurul companion este M.B, frecand o masina de acelasi drum gri. Nu am reusit sa plecam de Joi. Deja o buna parte din grup a ajuns. Dupa calculele mele, deja au montat indicatoarele catre locul de campare, in Manesti, au delimitat cu banda semnalizatoare zona de parcare si de campare, au mobilat zona de food-cort si au instalat pavilionul cu muzica. Totul ar trebui sa fie pregatit in timp ce gandurile astea imi deruleaza imagini in ritmul dungilor albe care alearga spre mine si se pierd in trecut. Simt ca ma paraseste rabdarea, himere cu fratii mei ciocnind paharele cu bere in jurul focului, impingandu-mi mana sa traga usor de gaz. Nici pauzele scurte de usurare si tigare nu mai au gust. Papilele isi cer tributul si M.B merge parca prea incet…
Am lasat in urma Tartasesti, Racari si, foarte repede Targoviste, urmand drumul 72 A, catre Manesti. Batuse de-acum de orele 22:00, discul s-a topit in linia orizontului si unicele felinare constante erau cele agatate de fiarele de sub noi.
Am dat de indicator, am virat la stanga si am inceput sa mergem “la pas” pe drumul cu denivelari, am trecut paraiasul, am urcat panta si am ajuns “acasa”, printre frati. Tabloul cald, bahic, cu motoarele aliniate vis-a-vis de corturi, bancutele pline de oameni ciocnind pahare, agitatia din jurul focului zugravind umbre lichide pe fizionomii vag cunoscute, m-au facut sa tremur de nerabdarea trecerii motorului pe cric, la odihna.
Am ras pe nerasuflate un pahar de bere, dand din mers noroc cu fratii mei. Cortul, sacul de dormit, bagajele, totul ramasese inca agatat de motor. Auzem in jur “man, ti-ai pus cortul? “, dar tot ce iesea din mine era un “neah, mai tarziu, lasa-ma sa simt ca v-am regasit si sa mai sorb o bere cu voi!”…Task-ul meu din seara aia era sa ma ocup de foc, dar focul era deja facut…Un usor sentiment de inutilitate m-a cuprins, dar oamenii de langa mine mi l-au sters imediat…
E dimineata si aceasta tine sa-mi aduca aminte brutal ca exista, printr-o durere de cap. Nu-i nimic, asta inseamna ca sunt la fel de viu ca ea. In regula, hai la rau sa facem inviorarea si sa ne luam indatoririle de coarne, coane. Azi e ziua jocurilor, o Sambata frumoasa, fara strop de nor, exact ce ne trebuie. Mai trebuie primiti noii veniti cu deja traditionalul tratament : palinca, sunca afumata, ceapa si paine iar lumea a inceput sa vina. In curand aveau sa lase cricurile pe „biscuiti”, peste 900 de oameni.
Lume pestrita, cu mic, cu mare, pe 4, 2 sau 3 roti, mai pustani dar si purii, pusi pe distractie, impartasit povesti de drum, la foc si vin, si-au asezat corturile dupa ce au facut ce am facut si eu cu o noapte in urma, apoi s-au strans in jurul cortului de staff, unde s-au inscris la toate concursurile disponibile.
A urmat rand pe rand: mersul incet, aruncatul busteanului, aruncatul cauciucurilor la tarus, schiatul in tandem-echipa, sfoara, berea stafeta.
Lumea a concurat, s-a luptat, multi au pierdut, putini au invins dar toti au castigat. Tabloul cu doi indivizi care pleaca in „craci” dupa ce au baut o bere, i-ai invartit de vreo 8 ori si le-ai dat drumul din pusca spre finish (la cca 30 m) este greu de zugravit in cazaturi, luat tarasuri pe burta si muscat din cernoziomul inverzit, putin imbogatit de bovine intr-un trecut apropiat. Este aproape imposibil de etalat in cuvinte – o pereche de fetze care se screm cu sarg sa ramana in sicron, marind viteza, pe aceleasi doua schiuri de lemn si tinandu-se atent de talie. Este greu de imortalizat fizionomia celui care arunca busteanul dar nu e singur unde cade, sau hei-rup-ul echipelor de la sfoara.
Castigatorii, pe deplin merit, s-au ales cu medalii personalizate precum „schiorul”, „puternicul” sau „melcul” si bere pentru a le drege osteneala si stinge setea luptelor duse.
A urmat o retragere in glorie catre un ciaun cu ciorba de legume excelenta, produsa cu multa implicare, la tuci si pirostrie sau la o portie de clatite delicioase, apoi dupa o pauza de tras sufletul, microfonul il chema pe fratele nostru. Usor ne strangem in jurul lui, acesta ingenuncheaza in fata iubitei si, cu emotie vadita in glas, incojurat de multi, spune acel sincer „vrei sa fii sotia mea ?” Recunosc, am simtit un nod si pot sa tin un pariu ca nu am fost singurul…
Usor usor, prietenul nostru cald s-a retras la odihna si, sub patronul de argint, ne-am apucat de stivuit bustenii. DA, a iesit de departe cel mai mare si mai fain foc de cand vapaim impreuna prin lume…
Rand pe rand au curs povestile sub dansul umbrelor de foc desenate de raze reci de luna. Povesti cu si despre drum, femei pasionale si frumoase, despre prietenii nostrii fara glas, despre curaj, despre fratie, despre verticalitate si cuvant, despre pasiuni si iara despre curaj, despre omenie si ce ne leaga dincolo de evident, despre libertatea dintre ziduri, despre zborul peste ele…si despre vinul dupa bere…
Dimineata de Duminica ne-a surprins cu acelasi buzdugan aruncat in cap, urmand pe fast farward: apa rece de rau peste moace, cafeaua bauta din mers, stransul de corturi, gonoi, food-cort, staff-cort si pregatit de plecare. Urma drumul aparent fara noima spre casa si apoi o noua aventura…Una cu totul si cu totul speciala. Urma sa-i conducem pe Flo si Diana pana la granita si apoi sa ne luam la revedere de la ei pentru 2 ani…Pentru noi un drum de petrecere, pentru ei inceputul unui capitol nescris inca in cartea lor…Oare ce ne asteapta in acest drum ? Dar pe ei ?… Ps. Cu drag Ark.DSC_3553

  DSC_3635DSC_3650DSC_3659DSC_3617DSC_3623

DSC_3678DSC_3594 DSC_3585 DSC_3564DSC_3498DSC_3817DSC_3818DSC_3823DSC_3852DSC_3917DSC_3886DSC_3864DSC_3940DSC_4251DSC_4262DSC_4269DSC_4263DSC_4271DSC_4272DSC_4276DSC_4278DSC_4277DSC_4306DSC_4293DSC_4289DSC_4288DSC_4280DSC_4321DSC_4320DSC_4319DSC_4313DSC_4307DSC_4328DSC_4335DSC_4341DSC_4351DSC_4365DSC_4372DSC_4383DSC_4387DSC_4397DSC_4400DSC_4413DSC_4427DSC_4420DSC_4428DSC_4453DSC_4102DSC_4094DSC_4086DSC_4083DSC_4081DSC_404811IMG_8247 IMG_8195 IMG_8322 IMG_8186 IMG_8185IMG_7351 IMG_7579 IMG_8147 IMG_8170IMG_7109 IMG_7102 IMG_7057 IMG_6962IMG_7349IMG_8497 IMG_8512 IMG_8497IMG_7319 IMG_6900

0

Dor de Vama

A fost o perioada ploioasa, interesanta vreme dar parca dupa 2-3 zile de mers prin orasul inundat nu mai aveam chef de nimic.

Am asteptat cu sufletul la gura sosirea week-end-ului si parca nu mai venea.

Pe masura ce se apropia ziua de vineri eram tot mai nerabdatori si curiosi, oare cum va fi vremea in week-end?

Pana la urma am renuntat la speranta unei zile insorite si am decis, fie ce o fi noi plecam in Vama Veche.

Zis si facut, sambata dimineata ne asteptam rand pe rand in benzinarie.

Cum venea unul dintre noi, direct in pompa la alimentat si apoi cu ochii spre cer cerseam un pic de soare.

Cu plinul facut ne imbarcam pe 10 motoare si 2 masini si dam bice pe drumul vechi spre mare.

Am zis ca daca tot am prins o zi mai neploioasa sa profitam de ea.

Drumul, liber si plin de verdeata, o bucurie nebuna sa rulezi uscat printre copaci. Fara sa ne dam seama ne-am trezit la Ostrov. Descalecam si privim spre cer, desi prea mult albastru nu se vede sunt sanse sa scapam neplouati drumul asta.

La 5 minute de cand am ajuns, vechiul bac soseste la mal si ne apucam sa urcam motoarele pe el. Mai leganati de un val, mai in bataia vantului suntem cu totii pe cursul Dunarii si ne indreptam lent spre malul celalalt. Usor usor ne apropiem de Vama.

Cum am pus piciorul pe uscat ne-am cocotat iarasi in sea si am pornit voiosi spre mare.

Nu dupa multi km oprim de urgenta. Un motor facea nazuri. Precum un cal deranjat de un maracine care refuza sa mearga asa si Transalpul lui Alin tragea spre sant. Cumva, probabil de pe puntea bacului o sarma de 3 cm a spart cauciucul.

Oprim cu totii pe dreapta, la umbra a 2 copaci si ne punem pe treaba. Cred ca si baietii de la MotoGP ar fi invidiosi pe noi. Grabiti sa nu pierdem foarte mult timp, eram cu totii mobilizati sa reparam pana. Unul desfacea etrierul, altul demonta roata, al treilea tinea de lant si uite asa in 25 de minute eram cu totii pregatiti sa pornim iarasi pe drum.

Continuam in coloana pe drumuri serpuite si apropiem o perdea de nori.

Se pare ca nu scapam neplouati.

Gata, a inceput sa toarne. 30 de minute am stat ascunsi intr-o benzinarie si pana la urma am pornit, printre picaturi si baltile care se formau pe drum reusim in cele din urma sa ajungem pe malul marii.

Fugim la cazare, parcam motoarele si am sarit pe plaja. Traversam Vama Veche de la un capat la celalalt si ne oprim aproape de faleza dinspre Mangalia.

Ne asezam la o terasa si printre nori mai facem inca o poza cu soarele in fata.

mmmmmm…..mirosul sarat si marea linistita ne-a cam lasat fara cuvinte. Privim in zare si ne bucuram de briza serii. E atat de placut afara.

Pe masura ce soarele fugea de noi si intunericul venea, spiritele incep sa se incinga. Taria curgea siroaie iar berea rece ne facea sa ne urcam pe mese.

Pe sunete rock am dansat pana spre dimineata. Ba unul dintre noi, mai curajos din fire a facut si o baie in apa rece a marii.

A fost o noapte senina in care ne-am bucurat de….. ne-am bucurat, pur si simplu.

Cu fratii alaturi am mai scris o pagina de amintiri frumoase.

Dimineata a venit mai repede decat ne-am asteptat, chiar foarte repede. Capetele se ridicau greu de pe perna si toti cautam mirosul cafelei proaspat facute.

Dupa ce ne-am dezmeticit, ne-am pus pe impachetat si apoi pe dupa-amiaza am pornit spre casa. Priveam in oglinda retrovizoare tarmul drept si apa linistia. Parca am fi vrut sa mai ramanem cateva zile.

Drumul…..pana pe la Cernavoda a fost ploios. Apoi printre nori si pete de soare am ajuns acasa.

Cam asa am traduce 40 de ore petrecute in familie. Acum sa lasam si pozele sa vorbeasca.

11259711_1166051573429557_4260018283526903363_o 13063090_1166042063430508_4183910410930799879_o 13071981_1166049476763100_3163856392942683838_o 13112792_1166052550096126_2032302552014308018_o 13112885_1166052100096171_6572513294295197790_o 13116258_1166048233429891_3323519871053165986_o 13119797_1166051520096229_1753333432010419783_o 13123202_1166049643429750_951416883419464559_o 13123360_1166053413429373_5776298483979839563_o 13123375_1166053343429380_9147829794166333102_o 13131102_1166049470096434_1503914492767635199_o 13131364_1166049196763128_5024767922658582416_o 13131731_1166053086762739_3130325843711022429_o 13147327_1166049163429798_5740882697689901131_o 13147356_1166049190096462_387358748144595114_o 13147363_1166046493430065_2793613454798341709_o 13147430_1166050176763030_5496187883424046688_o 13147546_1166053040096077_8266718659771881596_o 13147600_1166052823429432_1213047176852604499_o 13147692_1166049443429770_6750955089024703903_o 13147764_1166048180096563_7127847622433713966_o 13161823_1166052116762836_2987170233318947951_o 13161973_1166049626763085_566300495836052098_o 13173038_1166052850096096_223919888107788466_o 13173131_1166048746763173_7258056465521138406_o 13173155_1166051856762862_8961609915788458607_o (1) 13173155_1166051856762862_8961609915788458607_o 13173238_1166053076762740_5513663514719002137_o 13173242_1166051813429533_3592678874376076817_o 13173249_1166046690096712_919969689786975107_o 13173284_1166048736763174_2576662294377137987_o 13173347_1166051490096232_3966334019010832118_o 13173451_1166048220096559_2458180229463713099_o 13173610_1166046776763370_4032857436353455034_o 13173618_1166051810096200_7543536260857218033_o 13198411_1166053636762684_7225380310764654021_o 13198445_1166050490096332_765674150215084434_o 13198530_1166048756763172_1404251387135900279_o 13198555_1166053686762679_3957370040833067358_o 13217040_1166053673429347_3659288816184299349_o 13217060_1166049636763084_1743406036530427891_o 13217250_1166050433429671_3542016502613451292_o 13217267_1166053406762707_7636002164289371859_o

0

Printre betoane comuniste

Miercuri, 26 aprilie si pauza de ploaie.

Ca in fiecare miercuri ne-am adunat la noi acasa, pentru un suc si o barfa….dar parca ceva nu era la locul lui. Usor agitati , sau mai bine zis cu chef de plimbare ne hotaram sa iesim de sub acoperisul casei pentru o tura scurta.

Unde? inca nu stiam. Am zis sa mergem undeva in aer liber si cu multa verdeata. Destul de simplu la prima vedere dar provocarea e ca acel loc sa fie in Bucuresti si sa nu fie un loc comun.  pornim.

Mergem pe bulevardele centrale, frumos incolonati si cu viteza legala –  spre sos. Oltenitei.

La Brancoveanu facem stanga si intram printre betoane vechi si noi spre un loc reprezentativ al perioadei comuniste.

Teatrul de Vara in aer liber, ascuns in Parcul Tineretului.

Dupa 2 incercari esuate de a ajunge la el, o traversare ca in filme prin jungla verde care se ridica in zona reusim sa ajungem. Am mers prin iarba si eram fleasca pe pantaloni si cizme dar macar am reusit sa ajungem.

IMG-20160427-WA0008 - Copy IMG-20160427-WA0032 IMG-20160427-WA0033 - Copy IMG-20160427-WA0034

 

Stam in pauza de o tigara si apoi iarasi calare. De data asta fugim spre Gara Baneasa. Gara cu iz istoric si pasi de rege, un loc unde pe vremuri, personalitati ale istoriei coborau din trenuri sa viziteze Bucurestiul.

IMG-20160427-WA0009 IMG-20160427-WA0014 IMG-20160427-WA0015

 

Inca o pauza scurta si dupa cateva glume cu iz motociclist pasim agale spre motoare. A fost o seara motociclista si totusi friguroasa. Trebuie sa mai asteptam pana putem sa ne intindem pe iarba la povesti si un suc.

Amanam urmatoarea tura pentru dupa Pasti cand probabil vom alerga pe centura Bucuresti spre un fort parasit.

Pana atunci, ne-am satisfacut setea de alergat nocturn pe strazi betonate.

20160427_220251 - Copy

Next page


Blog

Aici puteti urmari Blogul BlackHelmets, unde povestim cele mai interesante iesiri pe doua roti, intalniri cu alti motociclisti sau aventuri interesante din expeditiile pe la forturi si ruine, pesteri sau din excursiile de la munte.


Calatorii

Jurnale de calatorie pe doua roti. Cele mai frumoase excursii pe care le-am facut sunt povestite aici, pe indelete. Fotografiile si hartile detaliate ale traseelor va stau la dispozitie precum si filmarile facute pe drum.


Forum

Hai sa stam de vorba! Discutam despre motoare, excursii, pilotaj si incercam sa gasim impreuna rezolvari la problemele tehnice care pot sa apara la motociclete.

Vrei sa fii editor?

Daca vrei sa publici articole sau sa povestesti excursiile pe care le-ai facut cu motorul prin tara sau prin strainatate BlackHelmets.ro iti sta la dispozitie! Contacteaza-ne si vei avea un cont de editor care iti va permite sa publici pe site-ul nostru materialele tale.

Daca nu stii cu ce sa incepi… iti dam o idee: scrie povestea primei iesiri pe care ai facut-o cu motorul, sunt momente pe care credem ca nimeni nu le-a uitat!

Speram ca in felul acesta sa convingem cat mai multi vizitatori care nu sunt inca motociclisti ca nu este greu sa faci primul pas!